Ce presupune intervenția timpurie asupra unei bănci

Banca Națională a Moldovei (BNM) în calitate de autoritate competentă poate aplica măsuri de intervenție timpurie asupra unei bănci care încalcă sau, din cauza unei deteriorări rapide a situației financiare este susceptibilă de a încălca, în viitorul apropiat, cerințele prevăzute de Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 și/sau reglementările emise de BNM în aplicarea acestora, sau în cazul în care capitalul băncii este deținut în proporție de cel puțin 50% de persoane care nu dispun de permisiunea BNM.

Măsurile de intervenție timpurie pot fi luate pe lângă alte măsuri disponibile BNM-ului, cum ar fi cele de sanare financiară a băncii.

Intervenția timpurie a BNM în activitatea băncii presupune:

1. Dreptul să solicite organului de conducere al băncii să implementeze unul sau mai multe aranjamente ori măsuri stabilite în planul de redresare sau să actualizeze un astfel de plan de redresare atunci când circumstanțele care au condus la intervenția timpurie diferă de ipotezele stabilite în planul inițial de redresare şi să implementeze unul sau mai multe dintre aranjamentele sau măsurile stabilite în planul actualizat într-un anumit interval de timp.

Planul de redresare este un plan elaborat și menținut de bancă, care prevede măsuri ce trebuie luate de bancă pentru restabilirea poziției sale financiare în cazul deteriorării semnificative a acesteia.

2. Dreptul să solicite organului de conducere al băncii să examineze situația, să identifice măsurile vizând soluționarea oricăror probleme constatate şi să elaboreze un program de acțiune pentru soluționarea acelor probleme şi a unui calendar de implementare a acestuia.

3. Dreptul să solicite organului de conducere al băncii convocarea unei adunări generale a acționarilor sau, în cazul în care organul de conducere nu reușește să respecte această cerinţă, să convoace în mod direct adunarea respectivă şi, în ambele cazuri, să stabilească ordinea de zi şi să solicite ca anumite decizii să fie avute în vedere pentru a fi adoptate de către acționari.

4. Dreptul să solicite înlocuirea unuia sau mai multor membri ai organului de conducere a băncii, în cazul în care aceste persoane se dovedesc necorespunzătoare pentru exercitarea atribuțiilor lor în sensul Legii instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995 și a reglementărilor emise de Banca Națională a Moldovei în aplicarea acesteia.

5. Dreptul să solicite organului de conducere al băncii să elaboreze un plan de negociere a restructurării datoriilor cu o parte sau cu toţi creditorii băncii, în conformitate cu planul de redresare.

6. Dreptul să solicite efectuarea de modificări în strategia de afaceri a băncii.

7. Dreptul să solicite efectuarea de modificări în structura juridică sau în structura operațională a băncii;

8. Dreptul să obțină toate informațiile necesare pentru actualizarea planului de rezoluție şi pentru pregătirea unei posibile rezoluții a băncii, precum şi pentru efectuarea unei evaluări a activelor şi pasivelor băncii.

Planul de rezoluție este un plan elaborat de BNM pentru fiecare bancă, care prevede măsurile și instrumentele de rezoluție ce pot fi aplicate pentru:

  • asigurarea continuităţii funcţiilor critice ale băncii;
  • evitarea efectelor negative semnificative asupra stabilităţii financiare, în special prin prevenirea contagiunii, inclusiv asupra infrastructurilor pieţei financiare, şi prin menţinerea disciplinei pe piaţă;
  • protejarea fondurilor publice prin reducerea la minimum a dependenţei de sprijin financiar public extraordinar;
  • protejarea deponenţilor care intră sub incidenţa legislaţiei privind garantarea depozitelor;
  • protejarea fondurilor şi activelor clienţilor.

Deteriorarea rapidă a situaţiei financiare a unei bănci este evaluată pe baza unui set de indicatori stabiliți prin reglementări ale BNM și include, printre altele, o deteriorare a situaţiei lichidităţii, o creştere a nivelului de îndatorare, a creditelor neperformante sau a concentrării expunerilor.

Măsurile de intervenție timpurie ale BNM sunt:

1. Înlocuirea organului de conducere al băncii. BNM poate înlocui organul de conducere în ansamblu sau doar a unor membri;

2. Desemnarea administratorului temporar la bancă. BNM poate desemna unul sau mai mulți administratori temporari ai băncii, printre care poate fi și Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar. Aceasta se face pentru a înlocui temporar organul de conducere al băncii sau pentru a conlucra temporar cu acesta.

Administratorul temporar își exercită rolul, atribuțiile şi competenţele, stabilite de BNM, pentru menținerea sau restabilirea poziției financiare a băncii şi adoptarea de măsuri în vederea restabilirii conducerii sănătoase şi prudente a activității băncii.

Perioada de desemnare a unui administrator temporar nu trebuie să depășească un an. Această perioadă poate fi reînnoită în mod excepțional în cazul în care condițiile privind desemnarea administratorului temporar continuă să fie îndeplinite. BNM este responsabilă pentru a determina în ce măsură sunt îndeplinite condițiile pentru menținerea unui administrator temporar și pentru a justifica o astfel de decizie în fața acționarilor băncii.

În perioada intervenției timpurii, banca activează în regim normal și prestează în continuare toate serviciile.

Autor: Dionisie Comerzan



Join the Conversation

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

1 comment

  1. 7 răspunsuri date de BNM cu privire la intervenția timpurie instituită la Moldindconbank Răspunde

    […] Măsurile de intervenție timpurie nu afectează relațiile băncii cu clienții acesteia. Clienții vor fi deserviți în continuare în conformitate cu angajamentele existente, banca va presta toate serviciile pe care le oferea anterior, inclusiv cele legate de operațiunile cu depozitele, de creditare și decontări. […]