Sectorul energetic este unul din domeniile vulnerabile ale Republicii Moldova, deoarece nu ar putea asigura securitatea națională în cazul unor situații excepționale. Vulnerabilitatea energetică a Republicii Moldova este cauzată de dependența de gazele naturale și de energia electrică din exterior, infrastructură învechită și tarife necorespunzătoare rigorilor economice. Aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Energetică Europeană ar putea reprezenta soluția pentru multe probleme existente în sectorul energetic, scrie în BULETINUL INFORMATIV analistul politic al IDIS Viitorul, Ion Tăbârță.
Realizarea angajamentelor asumate în cadrul Comunității Energetice Europene ar putea duce în final la diversificarea surselor de aprovizionare energetică, demonopolizarea și liberalizarea pieții energetice, separarea activităților în domeniul energetic, renovarea și modernizarea infrastructurii, tarife nediscriminatorii pentru consumatori.
Odată cu semnarea Acordului de Asocierea cu UE, Republica Moldova a început să transpună și să implementeze prevederile Pachetului Energetic III, adoptat de către Uniunea Europeană în anul 2009.
Republica Moldova a înregistrat rezultate bune la transpunerea directivelor europene în legislația națională, adoptând mai multe legi în domeniul energetic. Cu toate acestea, Republica Moldova înregistrează unele întârzieri în privința adoptării unor legi sectoriale în domeniul energetic, cum ar fi legea cu privire la petrol.
Reformarea și modernizarea sistemului energetic moldovenesc va fi realizată doar după implementarea acestor legi, când va fi asigurată funcționalitatea acestora. Guvernul Republicii Moldova și ANRE sunt principalele instituții care sunt responsabile de implementarea cadrului de reglementare. Implementarea are câteva dimensiuni: elaborarea și aprobarea legislației secundare, liberalizarea pieței energetice și consolidarea instituțională și organizațională, modernizarea infrastructurii energetice.
Prima dimensiune, adoptarea cadrului normativ, este în desfășurare, dar cu întârziere. Amânările sunt explicate de către instituțiile statului prin aspectele procedurale de lucru care solicită mai mult timp decât a fost preconizat.
A doua dimensiune a fost realizată – separarea activităților de producere, transport, distribuție, furnizare în domeniul energiei electrice. În domeniul gazelor naturale, liberalizarea pieții este dificil de realizat din cauza poziției de monopol al „Moldovagaz”. Această stare de fapt este constatată printr-o decizie a ANRE din anul 2011 care spune clar că piața de gaze naturale din Republica Moldova este necompetitivă pentru că există doar o singură sursă de import. Anume din această cauză, Republica Moldova are derogare de la Comunitatea Energetică Europeană până în anul 2020 pentru a realiza liberalizarea pieții în domeniul gazelor naturale. Pentru a ajunge la o piață energetică competitivă este importantă independența reglementatorului pieții. Noua lege cu privire la energetică, dar și legile sectoriale ale domeniului, consolidează juridic și instituțional autonomia ANRE-ului. Dar este prematur să vorbim despre schimbări esențiale în funcționarea acestei instituții, acuzată în mai multe rânduri că ar fi subordonată politic.
A treia dimensiune, cea structurală, este în proces de realizare, însă mai multe măsuri se realizează cu multe întârzieri. Succesul liberalizării pieții în domeniul energetic este într-o conexiune directă cu modernizarea infrastructurii, dar, în mod special, în dependență directă de realizarea interconexiunilor cu România. Republica Moldova deja are construit un gazoduct cu România – Iași-Ungheni –, dar capacitățile sale nu sunt în stare să asigure diversificarea energetică. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv trebuie de realizat interconexiunea energetică cu UE, care se poate face doar prin intermediul României. Guvernul Republicii Moldova a încheiat în anul 2015 un memorandum cu cel al României privind realizarea a 5 proiecte de amploare ce ar asigura interconectarea rețelelor de gaze naturale și energie electrică între cele două state. Deși aceste obiecte infrastructurale urmau a fi construite în 3 ani, constatăm că doar construcția gazoductului Ungheni-Strășeni este în proces de realizare, restul aflându-se la etapa inițierii.
Pentru a-și securiza domeniul energetic, Republica Moldova trebuie să-l modernizeze și restructureze pentru a putea depăși vulnerabilitățile moștenite din trecut. Contrar așteptărilor care reies din interesul național al Republicii Moldova, acest proces decurge mult mai lent decât era preconizat. Avem întârzieri în adoptarea legislației, cu precădere a celei secundare, și întârzieri în modernizarea infrastructurii energetice. Acest fapt îl constatăm, în mod special, la interconexiunile energetice cu România, care ar putea reprezenta soluții viabile pentru multe probleme existente în domeniul energetic al Republicii Moldova. În condițiile când există sprijin important din exterior, o astfel de atitudine înseamnă că lucrurile „se îngloadă” intenționat în interior. Bani sunt, capacități la fel, restul este la cheremul voinței politice.
