Educația financiară permite persoanelor să înțeleagă mai bine produsele și conceptele financiare, precum și să își dezvolte competențele necesare pentru a-și aprofunda cunoștințele în domeniul financiar, și anume să fie conștienți de riscurile și oportunitățile financiare și să ia decizii avizate în materie de servicii financiare.
Aceasta se extinde pe întreaga durată a vieții. Educația financiară vine în completarea măsurilor menite să garanteze informarea, protecția și consilierea în mod corespunzător a consumatorilor. Toate aceste politici contribuie la întărirea capacității consumatorilor de a lua cele mai bune decizii în raport cu situația lor financiară.
Numeroase sondaje internaționale au demonstrat nivelul în general scăzut al cunoștințelor financiare și economice de bază ale consumatorilor. În același timp, pe măsură ce inovația și mondializarea extind gama și sporesc complexitatea serviciilor financiare propuse, dezvoltarea acestei educații devine din ce în ce mai importantă.
Pentru a demonstra acest lucru este suficient să se reamintească dificultățile de pe piața americană a creditelor ipotecare subprime, în care numeroși consumatori au contractat credite ipotecare peste mijloacele de care dispuneau, datorită, în parte, unei proaste cunoașteri a caracteristicilor produselor financiare propuse. Statele membre ar trebui să aibă rolul principal, însă UE le poate sprijini în acest demers.
Importanța educației financiare este recunoscută, atât la nivel mondial, cât și la nivel european, inclusiv în Cartea albă privind politica serviciilor financiare (2005-2010), în Cartea verde din luna mai 2007 privind serviciile financiare cu amănuntul și în rezoluția Parlamentului European privind politica serviciilor financiare, adoptată în luna iulie 2007. Chestiunea privind educația financiară a fost, de asemenea, menționată în concluziile Consiliului ECOFIN din 8 mai 2007, în care Consiliul invită statele membre „să își intensifice în mod semnificativ eforturile, în raport cu responsabilitățile și inițiativele proprii ale sectorului financiar, pentru a spori sensibilizarea gospodăriilor în ceea ce privește nevoia lor de a fi informate corect și formate, astfel încât să își îmbunătățească pregătirea, continuând în același timp să protejeze investitorii în mod corespunzător”.
În raportul său privind o piață unică pentru Europa secolului al XXI-lea, Comisia Europeană prezintă educația financiară ca fiind o parte integrantă a eforturilor sale de a garanta că piața unică aduce beneficii directe cetățenilor europeni, în special prin stimularea acestora de a dobândi anumite cunoștințe de bază în materie de finanțe personale, în loc de a se mulțumi cu compararea ofertelor de servicii financiare, fie în propria lor țară, fie în celelalte state membre.
Importanţa crescândă a educaţiei financiare
Sectorul serviciilor financiare evoluează foarte rapid. Inovația și globalizarea permit accesul la o gamă din ce în ce mai largă de produse și servicii menite să răspundă unei mari varietăți de nevoi și împrejurări. Progresele tehnologice, noile mijloace electronice de comercializare, precum și integrarea piețelor financiare au sporit gama serviciilor propuse și mijloacele de acces la acestea. Însă, pentru mulți consumatori, aceste produse sunt complexe, iar rezultatele viitoare în ceea ce le privește sunt greu de evaluat. Lipsa concordanțelor între informații continuă să fie importantă: chiar și un produs financiar simplu poate părea complex pentru consumatorul obișnuit care este prost informat sau nu este deloc informat în materie financiară. Sondaje recente evidențiază importanța problemelor cu care se confruntă consumatorii.
- Consumatorii consideră că aspectele financiare sunt greu de înțeles: Consumatorii recunosc din ce în ce mai des că le lipsesc anumite competențe esențiale pentru a înțelege aspectele financiare. Această lipsă a competențelor poate avea consecințe semnificative asupra capacității lor de a interacționa cu furnizorii de servicii financiare și de a obține de la aceștia cea mai bună ofertă. Conform unui sondaj efectuat în Ungaria, consumatorii nu cunoșteau nici măcar noțiunile financiare de bază; de exemplu, 70% din respondenți nu cunoșteau sensul cuvântului inflație. Un sondaj efectuat în Franța, Spania și Italia a arătat, de asemenea, că o mare parte din populația cu venituri mici nu acorda nicio atenție diferențelor dintre costurile și condițiile propuse de instituțiile financiare și că aceste persoane nu erau capabile să le evalueze.
- Deseori consumatorii își supraestimează cunoștințele în materie de servicii financiare. Consumatorii nu sunt interesați de educația financiară decât în măsura în care realizează că aceasta le poate fi utilă. Prin urmare, prima etapă constă în creșterea gradului de conștientizare al persoanelor vizate, care „nu știu că nu au cunoștințe” despre aspectele financiare. Respondenții la sondajele din Statele Unite ale Americii considerau că înțeleg anumite noțiuni financiare, însă, în urma verificărilor, cunoștințele lor în materie s-au dovedit a fi limitate. Într-un sondaj australian, două treimi din respondenți considerau că aveau o bună cultură financiară, în timp ce numai un sfert dintre cei interogați cunoșteau noțiunea de „dobândă compusă”.
- Puțini consumatori se proiectează în viitor sau aleg produse adaptate nevoilor lor. În consecință, mulți consumatori pot contracta împrumuturi excesive și se pot confrunta cu dificultăți în cazul în care situația lor personală se schimbă (de exemplu, datorită unui deces, eșecului unei relații sau perioadelor de șomaj). Pentru aceștia este, de asemenea, mai dificil să își asigure un nivel de trai satisfăcător la pensie. Potrivit unui sondaj britanic, există numeroși consumatori care nu se proiectează în viitor, indiferent de nivelul veniturilor lor, iar 70% din consumatori nu au luat nicio măsură în cazul unei scăderi neprevăzute a veniturilor.
Cu toate acestea, consumatorii doresc să se informeze în legătură cu aspectele financiare. În pofida faptului că nivelul general de educație financiară este în mod evident scăzut, consumatorii sunt din ce în ce mai conștienți de importanța crescândă pe care cunoștințele din domeniul financiar le vor avea atât pentru ei, cât și pentru familiile lor. Potrivit unui studiu realizat de VISA, dezvoltarea unor bune competențe financiare se situează pe locul doi în ierarhia preocupărilor părinților pentru copiii lor, imediat după siguranța personală a acestora.
Avantajele economice şi sociale ale educaţiei financiare
Educația financiară, oferită la un nivel corespunzător de-a lungul întregii vieți, poate aduce avantaje fiecărui cetățean, indiferent de vârsta sa și de nivelul veniturilor sale. Aceasta aduce, de asemenea, avantaje atât pentru economie cât și pentru societate în ansamblul ei. Educația financiară trebuie considerată, desigur, ca un complement al unei protecții corespunzătoare a consumatorilor și al unui comportament responsabil al prestatorilor de servicii financiare. În niciun caz, aceasta nu trebuie percepută ca fiind unicul remediu pentru lipsa de simetrie a informațiilor dintre consumatori și prestatori.
Avantajele pentru persoane
Educația financiară poate ajuta copiii să ia cunoștință de valoarea banilor și îi poate învăța pe aceștia să își gestioneze cheltuielile și să facă economii. Aceasta poate permite studenților și tinerilor să dobândească competențe importante pentru autonomia lor, de exemplu în ceea ce privește gestionarea și rambursarea ajutoarelor pentru studii. Aceasta poate ajuta adulții să își planifice mai bine deciziile importante, cum ar fi achiziția unei case sau mărirea familiei. Educația poate ajuta cetățenii să anticipeze din punct de vedere financiar situațiile neprevăzute, să investească în mod inteligent și să economisească pentru pensie. Aceasta îi poate ajuta, de asemenea, să evite tentativele de fraudă în domeniul plăților. Persoanele care au cunoștințe în domeniul financiar aleg serviciile financiare care se adaptează cel mai bine nevoilor lor specifice și acordă o atenție mai mare avertismentelor privind riscurile de reglementare. Este mai puțin probabil ca acestea să achiziționeze produse de care nu au nevoie, să ia angajamente în favoarea unor produse pe care nu le înțeleg sau să își asume riscuri care le-ar putea cauza dificultăți financiare.
Avantajele pentru societate
Educația financiară are implicații care se extind dincolo de persoanele vizate, aducând, de asemenea, avantaje întregii societăți. Aceasta poate fi un remediu pentru excluderea financiară: este mult mai probabil ca persoanele care au beneficiat de orice tip de formare în materie financiară să se adreseze instituțiilor financiare tradiționale și nu societăților marginale sau cămătarilor, care sunt mai oneroși și care implică riscuri mai mari. Aceasta poate încuraja consumatorii, inclusiv pe cei cu venituri scăzute, să fie prevăzători și să facă economii. Aceasta poate contribui la dezvoltarea competențelor finanțatorilor de mâine.
Avantajele pentru economie
Educația financiară poate contribui la stabilitatea financiară prin sprijinirea consumatorilor în a alege produse și servicii corespunzătoare, reducând astfel rata creditelor neperformante, și anume pentru împrumuturi și credite ipotecare, sporind diversitatea și, prin urmare, securitatea economiilor și a investițiilor. În felul acesta s-ar putea evita apariția unor situații ca și aceea a pieței americane a creditelor ipotecare „subprime” în 2007, cu repercusiunile lor asupra ansamblului piețelor financiare. Persoanele care au primit o educație financiară sunt în măsură să aleagă produse și servicii mai puțin oneroase, de o calitate superioară și mai adecvate, accentuând astfel concurența, încurajând inovarea și solicitând îmbunătățiri ale calității și diversității acestora, ceea ce duce la o mai mare eficacitate în sectorul financiar și la o îmbunătățire a bunăstării economice.
Consumatorii care au încredere în capacitatea lor de a investi pot aduce lichidități suplimentare pe piețele de capital, care pot fi utilizate ulterior pentru finanțarea micilor întreprinderi ale UE, un element-cheie în sprijinirea creșterii economice și a locurilor de muncă. Asociațiile de consumatori structurate și bine informate în materie financiară pot avea, de asemenea, rolul unei contraponderi politice în procesul elaborării regulamentelor, reducând astfel riscul unei sechestrări din partea sectorului financiar asupra dispozițiilor legale. Prin urmare, educația financiară ar putea avea efecte semnificative care să se răspândească asupra ansamblului economiei.
Educația financiară poate încuraja consumatorii să compare ofertele prestatorilor de servicii, indiferent de situarea geografică a acestora, permițându-le astfel să beneficieze de posibilitățile oferite de piața unică. Pe de ală parte, în cazul în care consumatorii posedă o mai bună cultură financiară și sunt dispuși să aleagă noi prestatori de servicii financiare, aceștia vor fi încurajați să intre pe noile piețe din alte state membre, ceea ce va spori activitatea transfrontalieră.
Educația financiară în Uniunea Europeană
Două studii de mare anvergură, finanțate de Comisia Europeană oferă o prezentare generală a diferitelor inițiative aflate în vigoare în statele membre în materie de educație financiară:
- Educația financiară este oferită de numeroși actori, și anume autorități financiare de supraveghere, organisme pentru alfabetizarea adulților, organisme de informare asupra contractării de împrumuturi, asistenți sociali, federații din sectorul financiar, societăți de microcreditare, reprezentanți ai consumatorilor, autorități din domeniul educației, întreprinderi private din sectorul financiar, precum și servicii din domeniul imobiliar ș.a. Autoritățile naționale (ministerele, inspectorii financiari, băncile centrale etc.) promovează programe de educație financiară în 11 state membre.
- Educația financiară pare să fie extrem de importantă în anumite state membre, și anume în Regatul Unit, Germania, Austria, Țările de Jos și Italia. În multe alte țări, și anume în Grecia, Bulgaria și Letonia, activitatea în acest domeniu este limitată, sau chiar inexistentă.
- Elementele de bază privind utilizarea banilor reprezintă subiectul central pe care îl tratează programele de educație financiară, de exemplu modul de utilizare a unui cont bancar. Urmează apoi stabilirea bugetului personal, inclusiv gestionarea creditelor și a împrumuturilor. Chestiunile privind investițiile, economisirea și pensionarea, asigurarea și gestionarea riscurilor sunt tratate mai puțin, aceste domenii necesitând poate o atenție mai mare pe viitor.
Numărul programelor destinate copiilor și tinerilor este identic cu cel al programelor destinate adulților. Există numai câteva programe care par a fi destinate unui public mai specific, de exemplu persoanelor aflate în preajma vârstei de pensionare, femeilor, minorităților etnice sau persoanelor cu venituri mici.
Evaluarea efectului pozitiv al inițiativelor privind educația financiară
Dat fiind că schimbările de comportament nu se remarcă decât pe termen mai lung, avantajele programelor de educație financiară au făcut obiectul unui număr destul de redus de evaluări. Datele disponibile, cum ar fi volumul creditului de consum, numărul pierderilor datorate rambursării, plângerile consumatorilor și evoluția cheltuielilor sociale în materie de mediere a datoriilor pot fi utilizate numai într-o mică măsură pentru a determina dacă inițiativele privind educația financiară au contribuit direct la aceste schimbări de comportament. Este dificil de constatat care sunt efectele datorate programelor de educație financiară și care sunt cele datorate mediului economic, în general, și anume nivelului de ocupare a forței de muncă, creșterii salariilor, inovațiilor financiare etc. sau cele datorate situației personale și mediului care influențează comportamentul consumatorului.
Prin urmare, evaluările tind să pună accentul pe participarea cetățenilor la programele individuale de educație financiară. Acestea utilizează următoarele măsuri: creșterea numărului de participanți, publicațiile solicitate, numărul de vizitatori ai site-ului web respectiv, acoperirea mediatică, numărul de cereri de informații primite etc. Un instrument eficace la care recurg unii dintre furnizorii de servicii educaționale în domeniul financiar, inclusiv statele membre, pentru a măsura avantajele acestei educații este utilizarea sondajelor de referință. Aceste sondaje oferă o prezentare succintă a nivelului culturii financiare a populației, putând contribui la definirea priorităților și facilitând monitorizarea progreselor în timp.
De asemenea, au avut loc mai multe tentative de a examina schimbările de comportament care se datorează educației financiare.
Anumite evaluări efectuate în cadrul unui program britanic de educație financiară la locul de muncă au arătat că 82% din participanți intenționau să ia măsuri ca urmare a participării lor la seminarii, de exemplu contribuind la un plan de pensii voluntar sau rambursându-și datoriile; atunci când au fost contactați, peste trei luni, 60% din participanți își puseseră deja în practică deciziile.
- Studii efectuate în Statele Unite ale Americii au arătat că seminariile privind pensionarea prezintă, în general, rate de participare superioare și contribuții mai semnificative decât sistemele voluntare de pensii ocupaționale. Alte studii au demonstrat, de asemenea, că aceste seminarii pot avea un efect pozitiv atât asupra valorii nete a activelor, cât și asupra prosperității măsurate la scară mai largă.
- Studii privind eficacitatea consilierii prealabile unei achiziții imobiliare oferite împrumutătorilor cu venituri mici din SUA au arătat că împrumutătorii potențiali care beneficiază de consiliere înainte de a achiziționa prezintă, în medie, o rată a pierderilor mai mică de 13%.
Aceste exemple prezintă efectul pozitiv asupra comportamentelor, care se pot datora participării la programe de educație financiară. Comisia dorește să promoveze difuzarea studiilor și a evaluărilor existente.
Contextul măsurilor la nivel european
Respectând pe deplin competențele statelor membre în materie de educație, UE a elaborat numeroase activități în domeniul educației financiare și poate acorda un sprijin părților interesate. În plus, articolul 153 din tratat prevede că Comunitatea trebuie să contribuie la promovarea dreptului la informare și a educației consumatorilor pentru prezervarea intereselor acestora și să adopte măsuri de sprijinire, completare și monitorizare a politicii duse de statele membre în acest domeniu. Educația financiară poate, de asemenea, contribui la reușita pieței unice a serviciilor financiare, ajutând consumatorii să aleagă serviciul cel mai potrivit nevoilor lor, indiferent de locul în care se află furnizorul. UE ar putea interveni în acest cadru.
Comisia a întreprins deja mai multe măsuri în favoarea educației financiare. Aceasta a creat un site web, Dolceta, care propune adulților o formare privind consumul. Acest site, tradus în toate limbile comunitare și adaptat specificităților piețelor naționale, a fost elaborat inițial pentru instituțiile de formare pentru adulți. Unul dintre modulele site-ului este consacrat serviciilor financiare, cu subiecte care cuprind gestionarea bugetului familial, creditul imobiliar și pentru locuințe, mijloacele de plată și investițiile.
„Agenda Europa”, o broșură distribuită elevilor din învățământul secundar pentru a-i informa asupra drepturilor lor ca și consumatori, este o altă inițiativă în acest domeniu. Aceasta cuprinde un capitol despre bani și datorii, în care se explică modul de funcționare a instituțiilor și a produselor financiare, și care atrage atenția asupra pericolelor reprezentate de împrumuturile excesive.
În martie 2007, Comisia a organizat conferința „ Increasing Financial Capability ” („Creșterea capacității financiare”) pentru a sublinia importanța furnizării unei educații financiare de calitate și necesitatea de a crea un forum care să permită schimbul celor mai bune practici.
Cartea Verde privind serviciile financiare cu amănuntul a sugerat că este posibil să se facă mai multe eforturi în vederea încurajării educației financiare. Acest punct de vedere a fost confirmat de marea majoritate a părților interesate care au răspuns la această consultare. Mulți dintre respondenți au declarat că educația ar trebui să rămână o competență națională și au propus să i se atribuie Comisiei rolul de colectare și difuzare a informațiilor privind cele mai bune practici, precum și acela de elaborare a unor principii fără caracter obligatoriu pentru a-i sprijini pe furnizorii de educație financiară. Pentru alții, avantajele educației financiare nu se manifestă decât pe termen lung, iar atenția ar trebui îndreptată spre protecția consumatorilor prin intermediul unei legislații riguroase în materie de servicii financiare.
Sursa: eur-lex.europa.eu