Gândiţi-vă la un preşedinte de bancă a cărui instituţie are profituri stabile pentru multă vreme, pentru ca apoi să piardă totul dintr-o singură lovitură a sorţii.
În mod tradiţional, bancherii care se ocupă de împrumuturi au formă de pară, sunt proaspăt bărbieriţi şi se îmbracă în cel mai cuminte şi mai plictisitor mod cu putinţă: costum negru, cămaşă albă şi cravată roşie.
Într-adevăr, pentru activităţile de împrumuturi, băncile angajează oameni stupizi şi îi antrenează pentru a fi şi mai stupizi. Dar asta e pentru spectacol.
Dacă par conservatori, asta se întâmplă pentru că împrumuturile iau avânt doar foarte rar. Nu există nicio cale de a măsura eficienţa activităţii lor, indiferent cât am analiza-o: o zi, o săptămână, o lună sau chiar… un secol!
În vara anului 1982, unele bănci americane au pierdut aproape toate câştigurile de până atunci (calculate cumulat) – aproape tot ce au câştigat în istorie băncile americane. Acordaseră împrumuturi unor ţări din America de Sud şi Centrală, iar acestea au avut probleme toate în acelaşi timp. „Un exemplu de natură excepţională„. Aşa ca a fost nevoie doar de o vară pentru a ne da seama că asta este o afacere pentru fraieri şi că toate câştigurile acestor bănci veneau dintr-un joc foarte riscant.
În tot acest timp, bancherii i-au făcut pe toţi (şi mai ales pe ei înşişi) să creadă că sunt foarte „conservatori„.
Nu sunt conservatori, ci doar se pricep de minune să se autoamăgească, ascunzând sub preş posibilitatea unei pierderi uriaşe, devastatoare. De fapt, parodia s-a repetat un deceniu mai târziu, când băncile mari „conştiente de risc”, s-au aflat încă o dată la ananghie – multe dintre ele chiar în pragul falimentului – după căderea pieţei imobiliare de la început anilor ’90, iar astăzi defuncta industrie a economiei şi împrumuturilor a avut nevoie de un sprijin financiar guvernamental, finanţat de contribuabili, de mai mult de jumătate de trilion de dolari.
Banca naţională a protejat băncile pe cheltuiala noastră.
Când bancherii „conservatori” înregistrează profituri, primesc prime, când sunt în suferinţă – plătim noi.
Autor: Nassim Nicholas Taleb
Cartea „Lebăda neagră – Impactul foarte puțin probabilului„
