Wall Street este un film american din anul 1987 care prezintă povestea ficțională a unui tânăr broker, Bud Fox, care în dorința sa disperată de a deveni bogat, devine omul de încredere al lui Gordon Gekko, un om de afaceri de succes și foarte bogat, dar în același timp fără nici un fel de scrupule.
Filmul a fost regizat de către Oliver Stone și are ca protagoniști pe Michael Douglas (care a obținut Premiul Oscar în anul 1988 pentru rolul Gordon Gekko din acest film) și pe Charlie Sheen în rolul lui Bud Fox.
Sloganul filmului este Fiecare vis are un preț (Every dream has a price).
Intriga
Tânărul agent de bursă Bud Fox (Charlie Sheen) admiră modul în care își organizează afacerile Gordon Gekko (Michael Douglas), magnat american multimilionar și afacerist versat. Studiind obiceiul lui Gekko de a cumpăra companii doar pentru a-și spori profitul personal, Bud Fox reușește să obțină o audiență la Gekko.
Agentul îi propune acestuia un număr de trei companii în care să investească, dar toate sunt respinse de către magnat ca fiind neinteresante. Ca un ultim argument în a-l convinge pe Gekko și pentru a intra în grațiile lui, Fox îi oferă o informație confidențială obținută de la tatăl său, Carl (Martin Sheen). Tatăl lui Bud lucrează ca șef al atelierului de reparații la o mică companie aeriană, Bluestar Airlines; el i-a spus în prealabil că a doua zi va fi dat un verdict de scoatere de sub acuzare a companiei, după ce avusese loc un accident.
Impresionat de dorința tânărului de a-i deveni om de încredere, Gekko îl angajează pe Bud Fox ca broker. Noua meserie nu se rezumă la transmiterea de ordine de cumpărare sau de vânzare de acțiuni la bursă, ci magnatul îi cere lui Bud să-i aducă permanent noutăți, în special informații confidențiale din interiorul companiilor. Bud se simte nevoit să își înăbușe treptat conștiința și simțul etic. Tânărul începe o activitate de spionaj economic în timpul liber, căutând informații utile pentru Gekko.
Bud se îmbogățește rapid, își cumpără un apartament de 950 de mii de dolari în cartierul newyorkez East Side și se logodește cu frumoasa decoratoare de interior Darien Taylor (Daryl Hannah). După o serie de afaceri profitabile, tânărul broker îi propune lui Gekko să investească în cumpărarea companiei aviatice Bluestar Airlines, pentru a o face profitabilă. Gekko se arată de acord și cumpără compania, însă doar pentru a obține cele 75 milioane de dolari din fondul de pensii. În continuare, magnatul vinde compania pe bucăți.
Carl Fox, angajat la Bluestar, suferă un infarct. Bud discută cu Gekko, însă magnatul nu îi ia în seamă argumentele. Sfătuindu-se apoi cu tatăl său, tânărul își revizuiește opinia despre modalitatea de câștig pe care a ales-o și încearcă să salveze compania aeriană. Bud apelează la inamicul lui Gekko, Sir Larry Wildman (Terence Stamp), pe care îl spionase în trecut.
Tânărul Bud îi aduce la masa tratativelor pe Larry Wildman și pe șefii celor trei sindicate ale Bluestar; tot el concepe un plan de manipulare a cursului acțiunilor Bluestar. Astfel, în timp ce Gekko vinde acțiunile companiei aeriene, Larry le cumpără și reușește să preia controlul asupra companiei. La sfatul lui Bud, Gekko continuă să vândă în pierdere acțiunile, cu pagube de ordinul milioanelor de dolari.
Bud este arestat de către reprezentanți ai Securities and Exchange Commission pentru conspirație în scopul comiterii unei fraude și pentru violarea contractului privind implicarea în afaceri. Acceptă să coopereze cu anchetatorii pentru a ajuta la arestarea lui Gekko. Cei doi se întâlnesc în Central Park și Bud înregistrează pe bandă povestirea afacerilor necurate ale lui Gekko.
Context: Wall Street în 1987
Contextul economic mondial la momentul lansării filmului era încă puternic influențat de căderea bursei newyorkeze (Wall Street) din data de 19 octombrie a aceluiași an, supranumită „Lunea neagră”, cu repercusiuni asupra economiei întregii planete. Evenimentul se produsese cu mai puțin de două luni de zile înaintea premierei filmului în Statele Unite ale Americii (11 decembrie 1987); totuși, indicii economici de interes global au început să se stabilizeze chiar în luna premierei.
Conflictele legate de moralitate
Filmul Wall Street definește o serie de conflicte legate de moralitate punând bogăția și puterea față în față cu simplitatea și onestitatea.
Personajul Carl Fox (interpretat de Martin Sheen) reprezintă clasa muncitoare (sau proletariatul) în film: el este liderul sindicatului muncitorilor din sectorul reparațiilor din compania Bluestar. El atacă în mod constant afacerile mari, banii, industriașii lacomi și orice lucru pe care îl vede ca pe un pericol pentru sindicat.
Conflictul principal al caracterelor îi are ca protagoniști pe Gekko și pe Carl Fox, învățăturile celor doi constituind baza subtextului filmului. Acest subtext poate fi descris ca un concept al celor doi tați care se luptă pentru a controla și influența moralitatea fiului, un concept pe care regizorul Oliver Stone l-a folosit de asemenea și în filmul Platoon (1986).
În filmul Wall Street muncitorul Carl Fox și omul de afaceri rapace Gordon Gekko reprezintă părinții, cei care oferă educație copiilor (în film lui Bud). Producătorii filmului folosesc vocea lui Carl ca vocea lor în film, o voce a rațiunii opusă distrugerii creative aduse de filozofia pieței libere neîngrădite a lui Gekko.
„Lăcomia este bună”
Indiscutabil, cea mai memorabilă scenă din film este discursul lui Gordon Gekko la Adunarea Generală a Acționarilor Teldar Paper, o companie asupra căreia intenționa să preia controlul.
Stone folosește această scenă pentru a-i da lui Gekko, și prin extensie, tuturor investitorilor mari de pe Wall Street pe care îi personifică acesta, șansa de a-și justifica acțiunile, care urmăreau în opinia sa să reducă deficitul comercial și financiar acumulat de companii în perioada de după cel de-al doilea război mondial. În această viziune, el se vede pe sine ca un „eliberator” al companiilor și nu ca un distrugător al acestora:
Ideea este, doamnelor și domnilor, că: Lăcomia, în lipsă de un alt cuvânt mai bun, este bună. Lăcomia e ceva corect; lăcomia funcționează. Lăcomia clarifică, poate capta esența spiritului dornic de evoluție. Lăcomia, în toate formele ei, lăcomia față de viață, pentru bani, dragoste, cunoaștere – a purtat lumea înainte și, ascultați-mă pe mine, lăcomia va salva Teldar Paper și nu numai pe ea, ci și alte corporații care merg prost.
Frazele sale trunchiate din discursul „Lăcomia este bună” simbolizează atmosfera de obsesie pentru profit și cultura corporatistă pe termen scurt din anii ’80 și ’90 și prin extensie devine asociată cu politicile economice ale unei piețe libere, neîngrădite de către stat.
Inspirația pentru discursul „Lăcomia este bună” pare să provină din două surse. Prima parte a discursului, în care Gekko a criticat managementul companiei, care deține doar 3% din acțiuni și prin urmare nu are nici un interes financiar și în plus, există un număr prea mare de vicepreședinți, adică nu mai puțin de 33, pare să provină din discursurile și afirmațiile similare ale miliardarului american Carl Icahn cu privire la companiile pe care intenționa să le preia.
Justificarea rolului lăcomiei este o parafrazare a unei adrese din 18 mai 1986 către Școala de Administrare a Afacerilor de la Universitatea Berkeley, provenită de la arbitrajorul Ivan Boesky (care el-însuși va fi condamnat ulterior pentru practici de folosire a informațiilor confidențiale), în care spunea că „Printre altele, lăcomia este un lucru bun. Vreau să știți asta. Eu cred că lăcomia este sănătoasă. Poți să fii lacom și să ai încă o părere bună despre persoana ta.”
Discursul „Lăcomia este bună” poate fi relaționat și cu scrierile economistului clasic Adam Smith cu privire la natura umană. Smith credea că, în general, oamenii liberi de a-și urma propriul interes, ar lua decizii mai bune decât dacă ar acționa într-un sistem care le-ar dicta ceea ce este „bine”. În acest proces, oamenii care își urmăresc propriul interes vor elimina deficiențele de funcționare ale sistemului și vor aloca resursele mai eficient în beneficiul întregii societăți.
Filmul Wall Street nu este o critică a sistemului capitalist, ci a culturii afacerilor din anii ’80 dominate de cinism. Personajele „bune” din film sunt de asemenea capitaliști, dar mai puțini lacomi și mai întreprinzători, cei care creează companii. Într-o scenă, Gordon Gekko îi răspunde întrebării lui Bud Fox cu privire la valoarea morală a muncii din greu, dând exemplul tatălui său (al lui Gekko), care a muncit toată viața din greu și a murit la 49 ani înglodat în datorii.
Șeful direct al lui Bud de la compania de brokeraj (interpretat de către Hal Holbrook), un arhetip al mentorului bătrân, spune la începutul filmului că „lucrurile bune uneori iau timp”, referindu-se la IBM și Hilton – în contrast, crezul lui Gekko că „Lăcomia este bună” prezintă o viziune pe termen scurt care prevala în afacerile din anii ’80.
Producția
După succesul reportat cu filmul Platoon, regizorul Oliver Stone a început să studieze posibilitatea realizării unui film despre scandalurile din lumea show-biz-ului american din anii ’50. Totuși, cu prilejul unui prânz cu un prieten de la școala de film și cu scenaristul Stanley Weiser, Stone a receptat ideea de a face un film care ar putea să fie o variantă a cărții „Crimă și pedeapsă aplicată pe Wall Street. Doi oameni care abuzează unul de celălalt pe Wall Street.”
Regizorul se gândise la un astfel de tip de film prin anul 1981. El cunoștea un om de afaceri din New York care făcuse milioane de dolari și aranjase afaceri pe întreg mapamondul. Acest om a început să facă greșeli care l-au costat foarte mult, în final pierzând totul.
Oliver Stone își amintește că „povestea din filmul meu este un fel de Drum al pelerinului al unui tânăr care este sedus și corupt de mirajul banilor obținuți ușor. Și în al treilea act, el reușește să redevină persoana care era la început.” Stone și Weiser au început să analizeze piața tranzacțiilor cu acțiuni și cu obligațiuni și preluările de companii (în special cele ostile). Ei s-au întâlnit cu importanți și puternici actori financiari de pe Wall Street. Weiser a scris prima parte a filmului, intitulată inițial Lăcomia, în timp ce Stone a scris o altă parte.
Inițial, personajul principal al filmului era un tânăr broker de origine evreiască pe numele său Freddie Goldsmith, dar Stone i-a schimbat numnele în cel de Bud Fox pentru a nu vehicula ideea că Wall Street-ul este controlat de către evrei. După afirmațiile lui Weiser, stilul oratoric al lui Gekko a fost creat de către Stone. „În timp ce scriam câteva dialoguri, îl ascultam pe Oliver la telefon și uneori el vorbea foarte rapid, așa cum face și Gordon Gekko în film.”
Surse de inspirație
Au existat multe opinii în legătură cu persoana după care ar fi fost modelat Gordon Gekko. Într-un interviu din august 2007, producătorul Ed Pressman a declarat că inițial, „nu a fost doar o singură persoană pe care l-ar fi întruchipat Gekko. Dar Gekko a fost parțial Michael Milken”.
În viața reală, Michael Milken, pionierul american al plasamentelor cu risc și randament ridicat, cunoscut mai bine ca „Regele obligațiunilor murdare” („Junk Bond King”) al anilor ’80, a fost condamnat de către 98 de tribunale pentru fraude cu creanțe expirate, fiind condamnat la 10 ani de închisoare, din care a executat numai doi. De atunci, el și-a dedicat o mare parte din timpul și din banii săi activităților caritabile.
În noua versiune a filmului, Milken pare să fie comparabil cu noul Gekko care, ieșit din închisoare, se va dovedi o persoană mai altruistă. Dar așa după cum spune Pressman, „lupul își schimbă părul, dar năravul ba”.
Modelul inamicului principal al lui Gekko, Sir Larry Wildman (interpretat de către Terence Stamp), ar fi, după cum afirmă același Pressman, miliardarul britanic Sir James Goldsmith. Alte surse susțin că Sir Larry ar fi de fapt Sir Gordon White de la Hanson PLC, o companie care se ocupa numai cu achiziții, lichidări și vânzări de companii pe bucăți.
Filmul este dedicat memoriei brokerului Louis Stone (tatăl lui Oliver Stone), care a murit cu un an înainte de lansarea filmului. Numele său de botez a fost dat lui Lou Mannheim, care joacă în film rolul unui mentor.
Distribuirea rolurilor
Tânărul actor Tom Cruise (care jucase până atunci în filme ca Top Gun și Culoarea banilor) și-a exprimat interesul de a interpreta el rolul lui Bud Fox, dar regizorul Oliver Stone a fost nevoit să-l refuze pentru că deja îl contractase pe Charlie Sheen pentru acest rol.
Michael Douglas care tocmai terminase filmările la Idilă pentru o piatră prețioasă și la Giuvaerul Nilului, unde interpretase roluri de erou, era în căutarea unor personaje cu un caracter mai întunecat. În același timp, studioul 20th Century Fox îl voia pe Warren Beatty în rolul lui Gekko, dar acesta nu s-a declarat interesat de rol.
Pe de altă parte, Oliver Stone l-a dorit inițial pe Richard Gere (starul din American Gigolo sau Ofițer și gentleman), dar actorul fusese contractat de către un alt studio, așa că regizorul l-a ales pe Douglas, deși au fost unele voci de la Hollywood care au insistat să nu i se ofere acestuia rolul lui Gekko.
Stone își amintește că „am fost avertizat de către toată lumea de la Hollywood cu care am vorbit că Michael nu poate să interpreteze acest rol, că el era mai mult producător decât actor și că stă tot timpul la telefon”, dar regizorul l-a găsit potrivit pentru acest rol pentru că „atunci când interpretează dă totul pentru rol”.
Actorul Michael Douglas își aduce aminte că prima dată când a citit scenariul, „am crezut că trebuia să interpretez o mare parte din film. Era un text incredibil de lung și trebuia să țin un monolog intens. Niciodată nu am văzut un scenariu de două sau trei pagini scrise mărunt la un monolog dintr-un film. Cred că m-am gândit – uau! – era incredibil.” Pentru a se documenta cu privire la acest rol, el a citit profilul investitorilor corporatiști, T. Boone Pickens și Carl Icahn.
Stone a distribuit-o în film pe Daryl Hannah în rolul prietenei materialiste a lui Bud Fox, care lupta să obțină rolul, dar care s-a dovedit că nu s-a împăcat cu caracterul personajului interpretat. Regizorul și-a dat seama de la început că nu este potrivită pentru acest rol și a remarcat că „Daryl Hannah nu a fost bucuroasă să interpreteze rolul și ar fi trebuit să o las să plece. Toată echipa de producție a vrut să renunț la ea după prima zi de filmare. Mândria mea a fost să o păstrez în film spunând că o să o determin să-și facă rolul.”
Stone a avut dificultăți și cu actrița Sean Young care a jucat rolul soției lui Gekko. Aceasta și-a exprimat opinia că Hannah ar trebui să fie concediată și ar trebui să i se dea ei rolul jucat de aceasta. Young nu s-a înțeles cu Charlie Sheen ceea ce a cauzat divergențe pe platoul de filmare. Privind retrospectiv, Stone crede că Young a avut dreptate și trebuia să facă schimb de roluri între ea și Hannah.
Pentru rolul lui Carl Fox, regizorul Oliver Stone i-a oferit posibilitatea lui Charlie Sheen de a-l alege dintre Jack Lemmon și tatăl său real, Martin Sheen. Charlie și-a ales propriul tată pentru a interpreta acest rol.
Filmarea
Oliver Stone a vrut să filmeze în orașul New York, ceea ce ar fi necesitat un buget de cel puțin 15 milioane de dolari. Studioul care a realizat Platoon a crezut că acest film ar fi un proiect prea riscant la el. Atunci, Stone și producătorulEdward R. Pressman au prezentat proiectul studioului 20th Century Fox căruia i-a plăcut și astfel s-au început filmările în mai 1987.
Conform celor afirmate de către Oliver Stone, el dorea să facă „un film despre rechini, despre o frenezie exagerată. Bob [directoul de imagine Robert Richardson] și cu mine am vrut ca aparatul de filmat să devină un prădător. Nu a existat nici o pauză până ce s-a ajuns la lumea în staționare a tatălui lui Charlie, unde camera fixă oferă un sens de valori care nu se schimbă”.
Jeffrey „Mad Dog” Beck, un bancher de investiții celebru în acel timp la banca Drexel Burnham Lambert, a fost unul dintre consultanții tehnici ai filmului și a avut o apariție scurtă în scena de la întâlnirea unde se discută de lichidarea companiei Bluestar.
În următorii doi ani de la lansarea filmului, prestigiul său s-a prăbușit ca urmare a unui articol publicat în prestigiosul cotidian financiar The Wall Street Journal care a prezentat multe lucruri care i-a determinat pe oameni să creadă că cele spuse despre el (că a luptat în Războiul din Vietnam și că era moștenitorul averii familiei Beck, cunoscuți fabricanți din industria berii) erau de fapt minciuni.
Bancherul de investiții și fostul viceprimar pentru finanțe și dezvoltare economică al New York-ului, Kenneth Lipper a fost de asemenea angajat drept consultant tehnic. El a fost de acord să-și ofere colaborarea la realizarea filmului numai după ce a citit scenariul și l-a găsit ca o reprezentare corectă a Wall Street-ului.
El a adus modificări scenariului. De exemplu, a argumentat că este nerealist să prezinte toate personajele ca fiind corupte din punct de vedere moral. Lipper l-a informat pe Stone cu privire la tipurile de computere folosite pe ringul de tranzacționare, proporția corectă a femeilor la întrunirile de afaceri și la tipurile de rapoarte care se prezintă anual la adunările acționarilor, unde Gekko și-a ținut discursul „Lăcomia este bună”.
Stone l-a trecut pe Lipper pe genericul filmului printre cei care au contribuit la scenografie și i-a oferit trei apariții scurte în film: la prânzul de la resturantul 21 Club, în procesul de manipulare a pieței în vederea creșterii prețului acțiunilor Annacott Steel și la ședința Consiliului de Administrație, unde Bud Fox află că Bluestar urmează să fie lichidată.
Varianta inițială
Prima versiune a filmului avea o durată de 160 minute, dar filmul a fost redus la 120 minute prin tăierea unor scene.
Mai mult de 40 minute au fost tăiate din film, care includeau o relație amoroasă avută de Bud cu soția lui Gekko, Kate (Sean Young). Ca urmare a acestei tăieri, apariția din film a lui Sean Young a fost foarte mult redusă. Această relație ar explica, totuși, de ce Gekko era așa de supărat pe Bud în confruntarea lor din finalul filmului.
În alte scene tăiate, este prezentat începutul carierei lui Darien ca operatoare care răspundea la telefoanele erotice, motiv pentru care Carl Fox i-a spus fiului său că „Eu nu mă culc cu o târfă și nu mă trezesc lângă o târfă”. O altă scenă tăiată explică modul în care Bud a ajuns președinte la Bluestar fără a renunța la funcția deținută de el în cadrul firmei de brokeraj, ceea ce pare foarte puțin plauzibil în varianta finală.
Penn Jillette a avut inițial un rol de trader de acțiuni, dar scenele în care a jucat au fost tăiate din varianta lansată pe ecran. La emisiunea sa de la radio, Penn Radio, din data de 14 aprilie 2006, el a afirmat că a crezut la vremea respectivă că s-au tăiat din film scenele în care a jucat din rațiuni de scurtare a duratei filmului, dar privind retrospectiv, crede că prestația sa a fost considerată probabil neadecvată. El a spus că de atunci nu a mai colaborat cu Oliver Stone.
Anacronism
La începutul filmului, când este prezentată o imagine de pe ringul de tranzacționare bursier, este trecut ca an al desfășurării evenimentelor anul 1985. Cu câteva momente mai târziu, Marvin comentează cu sarcasm cum Gordon Gekko a vândut fără acoperire acțiuni ale NASA în următoarele 30 de secunde după ce a explodat naveta spațială Challenger.
Însă explozia navetei Challenger a avut loc în ianuarie 1986, după evenimentele de la începutul filmului. Stone a explicat ulterior că adăugarea anului „1985” la început a avut loc după finalizarea filmărilor pentru a localiza evenimentele din film undeva la mijlocul anilor ’80 când au început să apară scandalurile legate de tranzacțiile cu acțiuni pe baza informațiilor confidențiale furnizate în mod fraudulos și ilegal (insider-trading).
Oricum, când Bud își verifică agenda zilnică de pe calculator în ziua în care se va întâlni cu Gekko (scenă ulterioară discuției despre acțiunile NASA), anul este trecut încă o dată ca anul 1985.
În plus, deși personajul Marvin făcuse o glumă, NASA este o agenție guvernamentală și nu o companie tranzacționabilă cu caracter public.
Alte erori
După ce Bud coboară din limuzina lui Gekko, strada este complet uscată, deși cu câteva blocuri înainte se vedea pe geamul coborât al limuzinei că ploua torențial.
Într-o scenă, Sir Larry Wildman este văzut că tastează ceva la calculator, dar la o privire mai atentă se observă că monitorul calculatorului este închis.
Bud este arestat pentru un delict federal, dar el intră la sfârșitul filmului în biroul Curții Supreme de Justiție a statului New York și nu în biroul Curții Federale, care se afla la ușa alăturată.
Ochelarii lui Carl se află la ochi imediat după ce acesta îi scosese, în scena întâlnirii lui Gekko cu sindicatele.
Când Lou Mannheim îi ține lui Bud discursul despre cum banii te pot determina să faci ceea ce nu vrei să faci, se observă microfonul plasat pe cravata sa.
În scena în care Bud se află cu agenta imobiliară pentru a cumpăra apartamentul, se aud zgomotele de pe stradă inclusiv o sirenă a poliției. Dar priveliștea din fereastră arată că apartamentul se află la o înălțime mult prea mare pentru a se mai auzi vreun zgomot de pe stradă.
Reacții după lansare
În articolul său scris în cotidianul New York Times, criticul de film Vincent Canby a apreciat interpretarea lui Michael Douglas ca fiind „cea mai amuzantă și mai nesinceră interpretare din cariera sa”. Rita Kempley într-un articol din prestigiosul cotidian Washington Post a scris că filmul „este la nivelul său cel mai slab când predică vizual sau verbal. Stone nu acordă atenție firului epic al poveștii, suplementând morala evidentă cu o mulțime de oratorii retorice”.
Citate memorabile
Cea mai valoroasă marfă pe care o cunosc este informația. Eu nu mă iau după zvonuri. Pariez pe lucruri sigure. Citește Sun Tzu, Arta războiului. „Orice bătălie poate fi câștigată înainte de a începe.” Gândește-te la asta. (Gordon Gekko)
Te-ai întrebat vreodată de ce administratorii de fonduri nu pot ajunge în topul celor 500? Pentru că sunt ca oile și oile sunt ucise la abator. Sunt în această afacere din ’69. Marea majoritate a celor care au absolvit MBA-ul la Harvard nu sunt buni de nimic. Aici e nevoie de băieți săraci, isteți și flămânzi. Care n-au sentimente. Câștigi puțin, pierzi puțin, dar ești în joc și te lupți. Și dacă ai nevoie de un prieten, ia-ți un câine. (Gordon Gekko)
Vezi clădirea aia? Am cumpărat-o acum 10 ani. Prima mea afacere imobiliară. Am vândut-o doi ani mai târziu și am scos un profit de 800.000 dolari. A fost mai plăcut decât o partidă de sex. Credeam că sunt toți banii din lumea asta. Acum îi câștig într-o zi. (Gordon Gekko)
Ai muncit din greu? Ai stat din greu să analizezi stocul ăla de doi bani pe care mi l-ai dat. La ce te-a ajutat? Tata a muncit din greu și a murit la 49 ani după ce a făcut un infarct și multe datorii.
Trezește-te, amice! Dacă nu ești între cei mari, nu exiști! Nu mă refer la un angajat care scoate și el 400.000 pe an și care zboară la clasa I și se simte bine. Eu vorbesc de bani mulți. Destui ca să ai propriul avion. Despre cei destul de bogați ca să nu piardă vremea. 50-100 de milioane de dolari, Buddy. Un jucător sau nimic. (Gordon Gekko)
Totul se bazează pe decepție. Sun Tzu. Dacă dușmanul e superior, ocolește-l; dacă e furios, enervează-l; dacă ți-e egal, luptă! Dacă nu, împarte și începe să reevaluezi. (Bud Fox)
Noi doi suntem la fel, Darien. Suntem prea isteți ca să mai credem în vechiul mit: iubirea. E o poveste inventată de oameni ca să nu mai sară pe geam. (Gordon Gekko)
Darien! Ne-a lovit trăsnetul! S-a inventat becul. Bluestar Airlines. Edison, da Vinci, Einstein se uită cu toții la mine! Tu va trebui să te duci la lucru, iar eu vreau să visez. Nu voi fi broker toată viața. O să fiu un uriaș, un întreprinzător în sensul italienesc din secolul al XVI-lea. Voi învârti totul… Mă-ndrept spre stele, Darien. Și tu vii cu mine. (Bud Fox)
Cei bogați au profitat întotdeauna de cei săraci. O piramidă sau un zgârie-nori…totuna. Numai că egiptenii nu aveau sindicate. Pe tip îl motivează lăcomia. Nu-i pasă de firmă sau de sindicate. El vrea bani. (Carl Fox)
[Întrebat de către Bud câți bani consideră că ar fi destul pentru el, Gordon îi răspunde:] Aici nu se pune problema de „destul”. E un joc cu sume nule. Unii câștigă, alții pierd. Banii nu se pierd și nu se fac, ci se transferă dintr-o parte în alta ca prin magie. (…) 1% dintre cei mai bogați oameni din țară au jumătate din banii Americii, 5.000 miliarde de dolari. 90% din americani au economii mici sau inexistente.
Eu nu creez nimic. Eu am. Noi facem regulile, amice! Știrile, pacea, războiul, foametea, prețul unei agrafe. Noi scoatem iepurele din pălărie și toți se întreabă cum. Tu nu ești așa naiv să crezi că e democrație. Este o economie de piață și tu faci parte din ea. Ai acel instinct de ucigaș. Stai pe aproape. Mai am multe să te învăț. (Gordon Gekko)
O să-ți dai seama că a pierde banii este mai rău decât a nu-i fi avut. (Darien Taylor)
Treaba cu banii e că te fac să faci ceea ce nu vrei. (Lou Mannheim)
Dacă omul privește în abis nimic nu-l privește pe el de acolo. În acel moment, el își găsește tăria de caracter. Asta-l ține departe de abis. (Lou Mannheim)
[La final, Carl își sfătuiește fiul pe drumul spre tribunal:] Nu mai alerga după bani care vin ușor și pune mâna și fă ceva. Creează, nu mai trăi din a vinde și a cumpăra… (Carl Fox).
