Nu-i așa că nu îți place să vezi că fiul sau fiica ta vrea altă și altă jucărie deși are destule? Că nu înțelege că mașinuța X e scumpă? sau că păpușa aia e făcută pentru fetițe ai căror tați sunt afaceriști prin Dubai… Copiii nu pricep valoarea obiectelor pe care le doresc. Nici unii adulți nu o pricep, pentru că nu i-a învățat nimeni. Nu a fost niciodată nevoie să muncească pentru acea mașină sau pereche scumpă de pantofi. Totul a fost pus sub nasul lor și li se cuvine. Sau cel puțin așa cred ei.
Dar, pentru a avea copii maturi cu adevărat și responsabili, e bine să-i învățăm valoarea banilor. Să le spunem că banii nu pot cumpăra fericirea, este adevărat, dar că ei asigură o viață confortabilă și pot fi folosiți în scopuri bune. Că nu sunt un scop, ci un mijloc. Și că economisirea și cumpătarea fac parte din comportamentul unui om matur.
Educația aceasta începe din fragedă pruncie. Dacă i se mai refuză câte ceva, va face mofturi dar va înțelege că nu totul i se cuvine dacă plânge. Nu va înțelege dacă îi explici că e prea scumpă jucăria, dar va înțelege că nu primește de fiecare dată ce vrea atunci când urlă.
Educația poate începe de pe la 3-4 ani. Se începe cu reguli simple de cheltuire și economisire a banilor. Îi poți cumpăra o pușculiță, ca să vadă cum i se adună acolo economiile. Îi spui că numai și numai din ele își poate cumpăra mașinuța. În felul acesta e motivat să strângă bani și e mulțumit că îi vede crescând. Practic, el învață să amâne satisfacerea capriciului de moment, lucru foarte important în viață. Dacă nu cel mai important…
„Îmi amintesc cum am găsit eu odată, într-o zi de Crăciun, un portofel cu câțiva lei în poarta bunicii. Mama mi-a dat voie să-l păstrez, cu condiția să îi înmulțesc. Așadar am adunat fiecare bănișor de la urat și colindat și aveam o mare bucurie să văd cum se adună în portofelul acela verde. “
Faptul că un copil poate să fie recompensat bănește nu e deloc rău. Există mitul că un copil trebuie să învețe de amorul învățăturii. Dar un adult de ce are dreptul să muncească pe bani și un copil ar trebui să nu fie motivat de recompensa financiară? Nu spun că asta ar trebui să fie regula, ci că nu e rău deloc să îi dai copilului o sumă de bani dacă ia câteva note mari și foarte mari sau un premiu special. E modul prin care se pregătește pentru lumea sa de mai târziu, unde performanța se recompensează în bani. Să nu fim ipocriți. Dacă noi, adulții nu suntem motivați de munca în sine, un copil de ce ar fi?
Când devin adolescenți, treaba se schimbă. Au nevoi mai mari, vor să impresioneze prin ceva nou și scump. Atunci e momentul să înceapă să câștige banii, nu să-i ceară pur și simplu. Un copil care învață valoarea banilor va fi un adult responsabil. Dacă cere bani pentru ceva mai mult decât nevoile de bază (mâncare, haine) trebuie să i se explice că excesul nu e bun. Dacă are deja 5 perechi de adidași, la ce bun una în plus? Dacă vrea ultimul tip de telefon, trebuie să facă un efort ca să-l aibă. Ori să învețe mai mult, ori să muncească undeva part time. Tu, ca părinte, poți să-i oferi o parte din sumă, să vadă că nu ești absurd și îl ajuți. Dar nu orice scumpet îi va fi oferit de părinți. Educația financiară este o parte foarte importantă a educației pentru responsabilitate.
Autor: Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România / libertatea.ro
