Pe 30 decembrie, in forfota sarbatorilor, BNM a introdus administratia speciala si la Unibank. Decizia, oarecum asteptata, a incheiat sirul logic, dupa actiuni similare in cazul BEM si Banca Sociala. Gaura in capitalul acestor banci este estimata la 9-15miliarde de lei, sau echivalentul a ~13% din PIB. Sau pana la 58% din veniturile bugetului 2014.
Situatia e mult prea grava pentru a ma aventura in speculatii despre cum o frauda de asa proportii a fost posibila in lumina zilei. Este evident ca insuficienta de capital e rezultatul unui sir de tranzactii suspecte cu persoane afiliate. Mecanica insa este una mult prea complexa pentru o putea descrie cu siguranta. Ma voi opri deci la un aspect care este la suprafata si mi se pare mult ignorat: cine este auditorul care a semnat rapoartele financiare ale acestor banci pentru anii precedenti? Desi majoritatea faradelegilor la BEM s-a produs aparent in 2014, banca a ajuns in criza de lichiditate mult mai devreme, in timp ce pana in 2013 aceasta a obtinut avize ale auditorilor per total favorabile.
Am fost surprins sa descoper ca toate aceste trei banci au un auditor comun: Grant Thornton. Lucrurile par cu adevarat interesante. In primul rand, am fost oarecum surprins sa vad cat de prolifica a fost activitatea acestui auditor in ultimii ani in Moldova. Fideli sloganului companiei – An instinct for growth © – cei de la Grant Thornton si-au crescut cota bancilor auditate din Moldova de la 0% in 2009, la 43% in 2013. Aceasta dominatie este oarecum contra-intuitiva. Piata auditului este traditional foarte conservativa, dominata de companiile Big-4 – PWC, Deloitte, EY si KPMG. 99% din companiile FTSE 100 sau Fortune 100 sunt auditate de una din Big-4. Multe fonduri de investitii au reguli stricte ce tin de obligativitatea executarii auditului de una din Big-4 pentru companiile din portfolio. De fapt, toate bancile cu capital vestic de la noi, continua sa fie auditate de una din ele (MAIB – PWC, Mobias, Victoria – Deloitte, ProCredit, Exim – KPMG, FincComBank, BCR – EY).
E si normal – auditul nu este un produs ca oricare altul. Rolul auditorului este de a confirma ca rapoartele financiare sunt corecte, conform principiilor IFRS si/sau standardelor nationale. Asta exact pentru a preveni cauze de frauda, in care interesele actionarilor (in cazul BEM – statul) ar fi afectate. Responsabilitatea este una foarte mare: cazul fraudei de la Enron a dus la disparitia Arthur Andersen, candva cel mai mare auditor. Cazuri similare la Parmalat sau Ahold, au dus la amenzi de sute de milioane pentru Deloitte.
Nu am nimic cu Grant Thornton, care e si ea o firma reputabila, clasandu-se apparent pe locul 6 global, desi la o distanta foarte mare de cei patru granzi. Un argument in favoarea Grant Thornton ar putea fi ca serviciile acesteia au costat clientii mai putin, deci schimbarea ar putut fi una motivata financiar. Dar vedem in raportul annual ca BEM a cheltuit pentru servicii de consultanta si audit 735,000 MDL in 2010 (KMPG), suma crescand la 1,259,000 MDL in 2011 (cand s-a produs schimbarea catre Grant Thornton). Inevitabil, intrebarea pe care mi-o pun este daca switch-ul la Grant Thornton a fost motivat de alte considerente? De exeplu ca acestia ar putea fi mai ‘comozi’ ca auditori?
Evident, auditorii au indicat anumite rezerve in opinia lor de audit, dar acestea par incomparabil de timide fata de magnitudinea operatiunilor care ar trebui sa starneasca cel putin curiozitate, daca nu dubii. De exemplu, Unibank indica in raportul anual pentru 2013 o crestere a activelor de 2.6 ori si a portofoliului de credite de 5 (!) ori – o anomalie intr-o piata care a crescut mult mai putin.
Invit oamenii cu cunoastere de cauza sa se expuna in comentarii, fie si anonim. Ce se intampla pana la urma la Unibank, Banca Sociala si BEM? Cum se explica faptul ca toate acestea sunt auditate de un singur auditor? Cum se explica ascensiunea Grant Thornton in Moldova? Deasemenea, sunt deschis sa includ aici orice reactie din partea Grant Thornton. Compania mama, care isi trage radacinile din 1924 si si-a construit reputatia timp de 90 de ani, are ce pierde. Probabil sunt mai cointeresati decat oricine sa elucideze orice neintelegeri ce tin de fransizorii sai din Moldova. Mai ales cand costul acestor neintelegeri s-ar putea ridica la 58% din bugetul Moldovei.
Autor: Vasile Tofan
Sursa: vasiletofan.blogspot.com