Concept de politică publică: Transparenţa întreprinderilor de stat

Unul dintre elementele de bază pentru ca o economie să prospere este un cadru prielnic pentru dezvoltarea întreprinderilor: un regim fiscal avantajos, acces la finanţare, lipsa barierelor la import şi export, număr optim de controale din partea organelor de reglementare etc. Aceste elemente nu se întâlnesc în cadrul unei economii planificate, încât toţi agenţii economici sunt deţinuţi de stat, şi prin urmare nu este nevoie de crearea unui cadru care să dezvolte un spirit de concurenţă echitabilă.

Republica Moldova se confruntă şi astăzi cu o serie de reminiscenţe sovietice, printre care şi proporţia mare a economiei dirijată în mod direct de stat. Conform datelor Agenţiei Proprietăţii Publice, pe lângă toate întreprinderile municipale, în 2014 în Moldova au fost 202 de întreprinderi de stat (ÎS) şi 112 societăţi comerciale în care statul deţine o anumită cotă parte.

ÎS au o contribuţie semnificativă în PIB-ul Moldovei şi joacă un rol crucial în dezvoltarea ţării. Cele 202 întreprinderi de stat au declarat vânzări de peste 7 miliarde lei pe parcursul anului 2014, şi au acumulat pierderi în valoare de aproape 340 milioane lei. În acelaşi timp, cele 112 societăţile comerciale în care statul deţine o anumită cotă parte, au declarat pierderi de peste 2,59 miliarde lei (raportat la cota deţinută de stat în fiecare societate, pierderea statului însumează 888 milioane lei). Cu alte cuvinte, în mod indirect statul a pierdut 1,3 miliarde lei ca urmare a administrării ineficiente a activelor deţinute. Acesta este un risc inerent la care sunt supuse întreprinderile de stat şi societăţile comerciale în care statul deţine cota majoritară, încât falimentul lor loveşte în plătitori de impozite şi nu anumiţi investitori per se. O măsură care poate diminua riscul dat, este implementarea unor standarde mai înalte de transparenţă.

Actualmente nu există cerinţe privind dezvăluirea informaţiei faţă de întreprinderile de stat, iar o societate pe acţiuni (inclusiv în care statul este acţionar) e obligată să dezvăluie public informaţia doar în cazul în care corespunde unuia din criteriile:

a) are capital social în mărime de cel puţin 500000 lei şi un număr de 50 şi mai mulţi acţionari;
b) valorile mobiliare ale societăţii se cotează pe piaţa bursieră;
c) este bancă comercială, companie de asigurare, fond de investiţii, fond nestatal de pensii.
d) este considerată ca entitate de interes public.

O transparenţă mai mare în rapoartele financiare ale ÎS şi rezultatele controalelor din partea companiilor de audit, ar pune presiune mai mare pe conducerea acestor entităţi cât şi pe autorităţile statului care numesc oameni în funcţii de conducere. În acelaşi timp, este un imperativ dezvăluirea informaţiei cu privire la politicile salariale, şi informaţia cu privire la procedura de selecţie a conducătorilor. Nu o singură dată pe parcursul ultimilor 20 de ani, în managementul ÎS se regăseau oameni care nu aveau nici o atribuţie cu sectorul de activitate al întreprinderii, ei fiind numiţi pe criterii politice.

Datorită proximităţii acestor companii cu factorii de decizie politică şi autorităţile de reglementare, ÎS sunt deseori expuse unor unei posibilităţi sporite de corupere şi probleme de guvernanţă. Totodată datorită riscurilor înalte de favoritism şi posibilitatea de a aranja licitaţiile din timp este extrem de important ca ÎS să fie transparente când vine vorba de guvernanţă, structura de proprietate şi relaţiile ÎS cu autorităţile sau alte ÎS. Transparenţa implică integritate şi deschidere atât din perspectiva statului cât şi a ÎS.

Statul, în rol de regulator şi în acelaşi timp proprietar al ÎS trebuie să stabilească un cadru potrivit pentru dezvăluirea informaţiei, astfel încât să asigure ceilalţi agenţi economici că ÎS nu uzează de proximitatea lor faţă de factorii de decizie pentru a beneficia de oportunităţi mai bune de afacere. În acelaşi timp, este dreptul moral al plătitorului de impozite să cunoască cum sunt utilizaţi banii publici, şi pentru sursele media să monitorizeze performanţa financiară a ÎS.

O practică de succes în sensul transparenţei ÎS este implementată în Coreea de Sud, unde fiecare ÎS este obligată să efectueze un audit financiar, şi să publice rezultatele financiare, operaţionale şi cu privire la remunerare pe o platformă accesibilă pentru public. Astfel media, experţii şi chiar cetăţenii pot compara şi analiza situaţia la diferite ÎS.

Autor: Eugen Ghileţchi, moderatorul de politici economice
Sursa: Institutul pentru Politici şi Reforme Europene
In this article

Join the Conversation

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.