Către sfârșitul anului 2014 sectorul bancar moldovenesc a trecut printr-un moment de criză sistemică, care prin amploarea rezultatelor și consecințelor a atras până și nedumerirea comunității internaționale.
La limita situației create, drept soluție de ultimă instanță s-a decis acordarea în secret a unor credite de urgență garantate de către Guvern cu ulterioara convertire în datorie de stat în cazul neonorării obligațiunilor de plată.
Deși despre acțiunile întreprinse de autorități pentru stabilizarea situației s-a aflat mult mai târziu, totuși luna noiembrie 2014 va rămâne o pată neagră atât pentru sectorul bancar autohton și clasa politică de la acea vreme, cât și o amintire de lungă durată pentru populația și bugetul țării.
Lipsa de coordonare la nivel înalt, carențele din procesul de supraveghere a băncilor, monitorizarea defectuoasă a circulației banilor, precum și disputele politice de la acel moment, au fost doar câteva din elementele esențiale ce au permis devalizarea a trei bănci (în continuare Banca de Economii, Unibank și Banca Socială) și deturnarea unor fonduri de ordinul miliardelor de lei de către factori rău-intenționați.
Întâmplător sau nu, apogeul crizei a fost atins în prag de alegeri parlamentare când orice acțiune mai mult sau mai puțin importantă se realiza doar reieșind din idealul câștigării alegerilor și menținerii la putere.
Finalul crizei sistemice a fost pus pe 27 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de alegeri, când BNM în final a preluat controlul Băncii de Economii, care în continuare absorbea resurse din întreg sistemul bancar transferându-le ulterior în off-shore.
Posibil nu vom afla în timpul apropiat de ce anume atunci și nu mai devreme, dar un lucru devine cert – situația a fost una întinsă până la limită iar deciziile au avut un puternic caracter politic.
La acel moment, pe conturile celor trei bănci erau efectiv doar câteva milioane de lei iar împreună cu acestea, alte câteva bănci așteptau deja canalizarea rezervelor deținute la BNM.
Drept rezultat direct al acelor zile rămân cele 13,6 mlrd. MDL obligațiuni de stat care urmează a fi rambursate de către contribuabili.
Pentru determinarea unui tablou cronologic clar cu privire la etapele devalizării celor trei bănci, a persoanelor responsabile și a beneficiarilor fraudei, BNM a angajat compania Kroll în procesul extern de investigații.
Obiectivul urmărit de aceștia s-a bazat pe identificarea mecanismelor care au generat frauda, urmărirea creditelor frauduloase pentru a stabili destinația lor finală și, în cele din urmă, identificarea activelor cumpărate cu mijloace frauduloase și recuperarea ulterioară prin procese legale.
În mod public, rezultatele investigațiilor se materializează sub forma a două rapoarte care vin să puncteze și să fundamenteze anumite ipoteze. În linii generale, putem concluziona că frauda bancară a fost o acțiune coordonată, bazată pe creditarea unor activități fictive și un mecanism complex de spălare a banilor care a asigurat continuitatea acestui proces și deturnarea de fonduri.
Resursele de creditare au fost asigurate printr-o coordonare concertată a lichidităților din cele trei bănci, totodată fiind susținute de garanții false înregistrate în bilanțurile băncilor și alte fraude în registrele contabile.
În cele din urmă, informațiile prezentate demonstrează, în mod clar, implicarea coordonată a unui grup mare de companii autohtone care au acționat concertat și care aveau legătură cu Ilan Șor însă posibil lista beneficiarilor finali să fie una mult mai extinsă.
La 21 decembrie 2017, BNM a publicat sinteza detaliată a celui de-al doilea raport de investigație al companiilor Kroll și Steptoe & Johnson. Documentul vine să completeze raportul Kroll 1 și analizează expunerile băncilor fraudate în perioada 2012-2014, legătura grupului Șor cu acționariatul băncilor în cauză, mecanismele de spălare a banilor și destinația fondurilor frauduloase.
Totodată, această sinteză nu dezvăluie alte nume decât cel al lui Ilan Șor, informația detaliată inclusiv datele operative referitoare la urmărirea fondurilor fraudate și lista beneficiarilor prezumați urmând a fi prezentată în cadrul raportului integral Kroll 2.
Ținând cont că, pentru a nu prejudicia mersul anchetei, acest raport nu va fi făcut public, ne-am propus să facem o sumarizare a investigațiilor efectuate de Kroll și să prezentăm informația într-o formă accesibilă și ușor înțeleasă publicului larg.
Astfel, această Notă vine să descrie succint etapele fraudării celor trei bănci conform informațiilor oferite de ancheta Kroll și să scoată în evidență acele aspecte ale fraudei bancare care merită a fi înțelese și judecate de publicul larg.
