Bursele din New York, inclusiv şi Bursă de pe Wall Street – New York Stock Exchange sau NYSE utilizează un sistem complex, instituţionalizat printr-un organism central de depozitare şi un mecanism de lichidare-compensare realizat cu ajutorul unor instituţii financiare specializate dedicate, pentru realizarea etapei de executare a tranzacţiei bursiere.
Cadrul instituţional este alcătuit din:
- Depository Trust Company (DTC) – societatea de depozitare. Aceasta este membră a Federal Reserve System – banca centrală a SUA şi îndeplineşte funcţia de depozit central al tuturor titlurilor ce sunt tranzacţionate la NYSE. Depozitarea este, în prezent, dematerializată, DTC gestionând, în fapt, baze de date cu conturi (book entries) ce înregistrează datele informaţionale cu referire la titlurile tranzacţionate;
- National Securities Clearing Corporation (NSCC) – Casa Naţională de Lichidare, instituţie format prin fuzionarea caselor de lichidare ale AMEX, NASDAQ şi NYSE. Funcţionarea acestei Case de Lichidare este exprimată prin formula continuous net settlement, ce presupune compensarea continuă a tranzacţiilor, precum şi marcarea zilnică a poziţiilor deţinute de firmele participante la sistem;
- Securities Industry Automation Corporation (SIAC) – este centru de calcul electronic al Casei de Lichidare realizând gestiunea bazei de date electronice, precum şi procesarea contractelor încheiate în bursă.
Cadrul operaţional al compensării şi lichidării tranzacţiilor la NYSE cuprinde trei etape:
- Prima etapă: verificarea şi transmiterea contractului bursier. După ce s-a consemnat „tichetul de ordine” tranzacţia este comunicată de brokerul de ring firmei de intermediere care verifică dacă contractul bursier corespunde cu ordinul clientului. Dacă acest lucru se confirmă, firma de brokeraj transmite clientului cel mai târziu în cursul zilei următoare un document (confirm) de confirmare a realizării ordinului. (Acest document cuprinde şi date financiare legate de comisionul brokerului, speze etc. pe care trebuie să le achite clientul.) Simultan, firma de brokeraj transmite datele tranzacţiei electronic prin terminalele SIAC. Această instituţie recepţionează simultan datele tranzacţiei de la firma de brokeraj cu care, în fapt, s-a încheiat tranzacţia şi compară datele ce în mod normal trebuie să corespundă. Finalitatea acestei prime etape este concretizată în contract sheet, contractul ce formalizează tranzacţia bursieră.
- Etapa a doua: lichidarea şi compensarea tranzacţiilor între firmele de intermediere bursieră. Fiecare firmă de intermediere are conturi înregistrate la NSCC, Casa Naţională de Lichidare. Aceasta calculează soldul conturilor fiecărei firme de brokeraj ca urmare a tranzacţiilor zilnice, stabilind obligaţiile de plată sau de încasare de numerar, precum şi obligaţiile de transfer de titluri din contul vânzătorilor în contul cumpărătorilor. Când firma de brokeraj are de primit sau de livrat titluri, va transmite ordine casei de lichidare-compensare care va acţiona corespunzător asupra conturilor din baza de date de la DTC.
- Etapa a treia: lichidarea obligaţiilor reciproce dintre client şi firma de brokeraj. Firma de intermediere bursieră poate fi privită ca o bancă la care clientul a deschis un cont însoţit de ordine pe care el le va transmite firmei. Clientul are deci fie conturi în numerar, fie conturi cu titlurile vândute sau cumpărate, fie şi conturi de numerar şi de titluri. După ce tranzacţia a fost realizată, firma de intermediere trebuie să îndeplinească următoarele operaţii:
- Recepţia şi/sau livrarea certificatelor sau extraselor de cont ce certifică proprietatea asupra titlurilor tranzacţionate. Transferul se realizează fie fizic, prin transferul titlurilor – caz în care se utilizează fie o bancă specializată (registrar) ce ţine evidenţa tuturor titlurilor şi a proprietarilor acestora, fie chiar emitentul ce trebuie să deţină un registru al acţionarilor şi un registru al acţiunilor unde să consemneze transferul de proprietate şi să emită un nou certificat pentru noul proprietar, fie prin cont, caz în care registrar-ul, banca specializată este instituţia ce primeşte instrucţiuni din partea brokerului.
După ce brokerul a primit titlurile, fie fizic, fie prin înregistrarea în cont, acesta are două alternative în funcţie de contractul pe care l-a încheiat cu clientul (hypothecation agreement) în cazul tranzacţiilor în marjă:
- fie transferă titlurile clientului, dacă acesta le gestionează singur;
- fie le ţine în depozit în contul clientului, dar pe numele brokerului (street name).
De asemenea, brokerul trebuie să ţină evidenţa distinctă pentru titlurile în street name, împrumutate în cazul vânzărilor în lipsă sau utilizate pentru garanţii.
- Evidenţa contului clientului. Brokerul efectuează înregistrări în debitul sau creditul contului, transmiţând acestuia situaţia contului la sfârşitul zilei de tranzacţii când acestea au loc, sau lunar.
- Servicii pe care firma de intermediere le acordă clientului. Aceste servicii se referă la:
- încasarea de dividende sau dobânzi în numele clientului. Pentru acţiunile sau obligaţiunile pe care firma le gestionează în numele clientului, emitenţii sunt notificaţi să transmită dobânzile sau dividendele datorate pe care firma le înregistrează în contul clientului;
- reprezentare în Adunarea Generală a Acţionarilor. Pentru acţiunile pe care clienţii le deţin firmele de brokeraj solicită mandat pe baza căruia vor reprezenta clienţii în adunările generale ale emitenţilor şi vor vota conform procurii primite;
- plata de dobânzi, comisioane, speze din contul clientului pentru creditele şi serviciile acordate lui de bănci sau chiar de firma de intermediere.
Sursa: V. Stoica, I. Corbu, I. Morariu – Sistemul bursier internaţional, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
