De ce iubim femeile? S-a întrebat Mircea Cărtărescu, dar până la el și după el, mulți alți bărbați … adevarati.
Și nu le iubim doar într-o zi specială (considerată a fi una cu tentă ideologică, ei și ce, fie și așa).
Sunt iubite că sunt frumoase, că sunt puternice. Ce paradox, într-o lume a bărbaților, pe care, astăzi, mulți îi feminizează, cel puțin cei din domeniul modei și al muzicii.
Exemple sunt cu duiumul. Ce-i mai rămâne, atunci, femeii decât să se descurce, de cele mai multe ori, pe cont propriu. Uneori fiind impusă să concureze, să demonstreze că și ea e demnă de atenție, de considerare, de apreciere. Cert e, că femeii i-ar plăcea, pe tot parcursul anului, să i se adreseze afectuos, respectuos și să i se facă declarații de iubire.
Doar că aceste declarații trebuie să se identifice cu faptele, iar dovezile de iubire, să fie multiple, diferite și molipsitoare. În viața cea de toate zilele, femeia, mai are nevoie și de repere (idoli, modele, sună prea tare). Și când avem în față exemple concrete care pot să ne motiveze, de ce să nu privim într-acolo cu încredere și să învățăm din ele.
O istorie a unei doamne, căreia îi admirăm tenacitatea cu care și-a construit o cariera de succes, dar care a muncit foarte mult până să ajungă acolo unde și-a dorit, ar putea fi de folos femeilor ce au mai puțină determinare.
Iulia Costin, este femeia care inspiră mereu alte femei, pretutindeni unde se intersectează cu ele. De obicei, acolo unde își dau întâlnire să învețe lucruri care să le ajute să se descurce într-o afacere, să fie mai încrezătoare, să-și urmeze visurile și pasiunile. Să nu facă compromisuri acolo unde nu e cazul și să știe să ceară să fie respectate.
Iulia Costin, este credibilă în tot ceea ce face și nu ai cum să nu vrei să o urmezi: este diferită, ea nu doar vorbește, dar acționează, este flexibilă și energică. Tot ce face, face în concordanță cu valorile sale. Este un mentor bun, este lider, nu șef. Sunt doar câteva dintre calitățile, care îi definesc personalitatea și meritele, accentuate, ca într-o CARTE DE VIZITĂ, demnă de toată admirația și respectul tuturor.
Urmează un interviu, pe care sperăm să-l citiți cu plăcere și încredere, dovadă clară să vă fie, că puteți să obțineți în viață, orice vă doriți.
Iulia Costin, femeia care inspiră!
– Să fii o femeie puternică, o femeie de succes, o femeie de carieră, o femeie emancipată, se pare, a devenit deja un clișeu. Cum vă simțiți în lumea puternică a bărbaților? Funcția de Secretar general de stat, sună pompos, impunător sau onorabil, pentru dumneavoastră, stimată doamnă Iulia Costin?
– I.C. Dacă despre “funcție” păi pentru mine, aceasta înseamnă o nouă provocare. Mai înseamnă multă muncă, dedicație, responsabilitate și disciplină. Niciodată nu am selectat cu cine să lucrez. De ce, vă întrebați? Foarte simplu. Pentru mine este important să știi ce dorești să obții ca rezultat și ca impact. Să lucrezi cu bărbați puternici este foarte interesant, niciodată nu am avut frici că nu o să reușesc cumva, căci preocuparea mea era cum să fac mai bine ca ei.
– Cum faceți față divergențelor de opinii la locul de muncă, cum vă impuneți punctul de vedere, ca să puteți ajunge la rezultatul pe care contați?
– I.C. Multe divergente la locul de muncă, nu apar atunci, cândîncerci împreună cu echipa pe care o conduci să construiești o viziune comună unde se dorește să se ajungă, în cât timp și cu ce resurse. Planificarea strategică este cea mai eficientă soluție.
– Cum vi se pare vremea pe care o trăiti: mult prea accelerată, frustrantă, lipsită de sens, provocatoare …
– I.C. Timpul… Pentru mine cea mai frumoasă perioadă este cea care o trăiești la moment, acum. Da, desigur trăim o viața accelerată, pe alocuri dificilă, dar totodată interesantă, provocătoare, și cu multe oportunități, și desigur este regretabil atunci când o persoană spune că nu știe cu ce să se ocupe, căci nu este încrezător dacă o să îi reușească, dar pentru aceasta nu face nimic și nu depune nici un efort în acest scop.
– În ce perioadă v-a plăcut viața cel mai mult și vă era suficient tot ce aveați, tot ce făceați?
– I.C. Așa cum am menționat, permanent am fost mulțumită de perioada din viață în care mă aflam, dar permanent spuneam și acum spun, că nu-mi ajunge timp ca să le reușesc pe toate și să fac mai multe lucruri, ziua îmi pare prea scurtă, mă sufocă necesitatea de a mânca de trei ori pe zi, considerând că o pierdere de timp. Permanent făceam ce îmi plăcea și ce îmi aducea satisfacție mie și colegilor mei, dar și sutelor de persoane, care beneficiau de inițiativele și programele lansate. Cred că aceasta și este cel mai valoros rezultat pentru mine.
– Au fost momente când v-au ajutat doar optimismul și tinerețea, si nu neapărat, experiența de viață și studiile obținute?
– I.C. Optimismul meu, care era permanent dezvoltat la maximum, m-a ajutat foarte mult la toate vârstele, să fiu insistentă, să merg doar înainte, să obțin ceea ce am planificat. Sigur că, de multe ori nu a fost ușor. Apropo, în competiție cu bărbații, care erau mereu siguri pe victorie. Cunoștințele, deasemenea, sunt foarte importante în dezvoltarea carierei, realizarea funcțiilor și obținerea rezultatelor palpabile. Și nu doar, instruirea și dezvoltarea personală pe tot parcursul vieții este una foarte importantă, dorința de a fi permanent în pas cu toate noutățile privind tendințele de dezvoltare economică, tehnologiile moderne, experiențele altor țări, instrumente noi, etc…
– Când un eșec poate genera succesul, chiar și în cele mai inoportune situații?
– I.C. Un eșec poate genera succesul, atunci când la rece se analizează cauzele lui și se extrag lecții din acest eșec, și care se transformă în noi strategii bine gândite, și cu riscuri asumate. Îmi este foarte aproape de suflet conceptul european “a doua șansă” sau “a second chance”, atunci când antreprenorului care a suferit un eșec i se mai dă o a doua șansă, pentru că este considerat ca această persoană va reuși, având o experiență în spate. Îmi doresc foarte mult să lansăm și în țara noastră asemenea programe.
– Insuccesul vine din frici, din nesiguranță, din lene sau din cu totul alte motive? Pentru că uneori omul câștigă, alteori pierde? Cum treceți peste rateuri, cum le depășiți?
– I.C. Știți, eu mă consider un câștigător. Dar, sunt convinsă că insuccesul vine din iresponsabilitate, lenevie și nedorința de a te implica, de a convinge, de a lupta pentru un rezultat sau o inițiativă. Eu, personal, peste esecuri trec foarte repede, nu mă focusez prea mult, căci prețuiesc timpul și sunt conștientă că nu pot schimba deja nimic. Mai bine mă concentrez pe viitor, ce am de făcut pentru a obține rezultatul așteptat.
– În ani, ați devenit ceea ce vă doreați să fiți, sau au fost toate la mâna destinului și a întâmplării?
– I.C. Eu mă consider o persoană norocoasă, pentru că tot timpul am făcut ceea ce îmi place. M-a întrebat o jurnalistă odată, dacă aș întoarce timpul înapoi, cum aș începe sau ce aș schimba, și am răspuns că nimic, aș merge exact cum am mers. Eu mi-am ales specialitatea care îmi place, am avut o perioadă de studenție foarte interesantă și captivantă, îmi plăceau toate disciplinele. După facultate am activat în mai multe organizații și instituții, unde mă acomodam foarte repede și în scurt timp încercam să contribui cu ceva nou, cu o inițiativă, cu o viziune nouă, cu un model de suport nou.
– Ce ați preluat de la mama și de la bunicile dumneavoastră, dacă tot e ziua elogierii femeilor?
– I.C. Spre regret, am cunoscut doar o bunică, și atunci eram mică de tot, și nu prea am reușit să învăț de la ea multe, dar mama mi-a povestit mereu de bunica și de copilaria ei. Eu sunt foarte recunoscătoare dragii mele mămici pentru ceea ce am obținut eu în viață. Ea ne-a educat și ne-a inspirat pe mine și pe fratele meu pentru dragostea de a învață, de a obține rezultate frumoase, de a fi responsabili și onesti, de a fi amabili și respectuoși în societate. Ea se arată interesată cum ne petrecem timpul, cu cine prietenim, ce ne place să facem și ce nu. Tot ea a avut grijă să ne alegem corect profesia, îndrumându-ne să fim ceea ce dorim să fim.
– Familia și munca: echilibrul pe unde se află? Cum le armonizați ca să nu le dezavantajați nici pe una dintre ele?
– I.C. Nu știu, spre regret sau spre fericire cei doi feciori sunt deja mari, cu familiile sale și desigur cu preocupările ce se impun. Am fericirea să fiu bunică cu nepoți și nepoțele. Sigur că permanent mă prind la gândul dacă am făcut tot ce era necesar pentru copiii mei, uneori mă mustra conștiința că poate nu destul timp am fost cu ei alături, poate trebuia să rezervez mai mult timp pentru a petrece timpul împreună. Și totodată mă linișteam că copiii mei au avut o copilărie veselă și fericită, cu diverse aventuri, peripeții și evenimente memorabile.
– Cel mai important nu e sa spui copilului ce să facă, ci să îi arăți , cu puterea propriului exemplu. Când ați înțeles că astfel funcționează lucrurile în educarea lor? Ce relații aveți cu copiii, cu nepoții?
– I.C. Mă bucur enorm că am orelație foarte caldă și prietenoasă cu copiii mei, ne telefonăm, ne vedem, ne împărtășim bucuriile și momentele mai dificile care apar în viață. Împreună mergem în vizită la mama, care este și bunică și străbunică. Avem ca tradiție să stăm cu toți la masă, să povestim despre tot ce ni se întâmplă, să împărtășim rezultatele obținute. Cei mici, puștii, ne bucură cu poeziile și cântecele învățate…
– În ce constă sensul vieții dumneavoastră cotidiene? De unde găsiți “resurse” pentru “reîncărcări” emoționale?
– I.C. Deja am ajuns la o vârsta plină de înțelepciune și experiență, foarte multe am reușit să le fac, uitându-mă în urmă sunt mândră de ceea ce am reușit. Dar totodată, consider că mai am foarte multe de realizat, de învățat, de descoperit și de savurat, desigur. Resurse de reîncărcare a bateriilor eu le găsesc pretutindeni, de la tot ce ne înconjoară, de la iarba care creste, de la copacii înfloriti, de la oamenii de toate vârstele care îi întâlnesc și discut, de la colegii cu care lucrez, de la nepoțeii mei, pentru care doresc să crească într-o societate modernă, de la mama mea, care la o vârsta destul de avansată are planuri, dorințe și vise.
– În ce situații nu faceți compromisuri?
– I.C. Nu fac compromisuri, ațuncicând rezultatul poate afecta societatea, oamenii, atunci când ține de viitorul țării noastre, de calitatea serviciilor prestate populației.
– De ce “defecte” ar trebui să se debaraseze femeile moderne din societatea noastră?
– I.C. Femeile contemporane sunt foarte deștepte, ingenioase, axate pe tehnologii moderne, care le salvează de la multe obligații casnice. Se iubesc pe sine, petrec mult timp pentru a-și construi o imagine de frumusețe personală și inedită.
Eu cred că frumosul cel mai valoros este în interiorul nostru și este cu mult mai interesant atunci când îl descoperi. Poate ar trebui să încercăm să punem accent pe alte valori mai importante, care ar schimba atitudinea față de problemele și dificultățile existente, care ar dezvolta o generație axată pe o atitudine pro-umană și spirit de a se implica.
– Pentru ce ar trebui să iubească bărbații, femeile din viața lor?
– I.C. Bărbații? Bărbații trebuie să iubească femeile, în primul rând pentru feminitate, pentru înțelepciune, pentru bunătate, pentru abilitatea de a aranja lucrurile într-o manieră pașnică și pentru că permanent, noi, femeile suntem alături în clipe de fericire și de dezamăgire și de fiecare dată au o soluție de rezolvare a situație indiferent de dezamăgiri…
– Care este urarea dumneavoastră pentru femei, în zi de sărbătoare, dar mai ales, în viața cea de toate zilele?
– I.C. Tuturor femeilor, le transmit: să fie sănătoase, încrezătoare în forțele proprii, să-și urmeze pasiunile și să vadă binele în oameni.
Sursa: facebook.com/pnfmmoldova
