Ce nu-mi place în procesul național de privatizare? Bună întrebare. Doar în câteva cuvinte, fără mari argumente (oricum toată lumea deja cunoaște), răspund:
- Nu e un proces transparent, nu cunoaștem cine sunt investitorii;
- Nu exista o promovare națională și internațională a companiilor supuse privatizării pentru a atrage investitori strategici;
- Nu sunt argumentate cauzele acestei privatizări și care este destinația acestor resurse financiare colectate în urma privatizării;
- Sunt vândute companiile pe bănuți, se vând acele companii care deja sunt pe burtă, iar care nu sunt, în scurt timp vor fi. Chiar dacă compania are probleme, mai întâi rezolvă problemele, „fă-i buzele” și vinde-o la un preț bun;
- Sunt vândute acțiunile în pachete mari, investitorii mici nu au capacitate financiară să participe la aceste privatizări, iar negocierile se fac în spatele culiselor, la Bursă au loc tranzacții fictive;
- Statul nu impune nici o condiție investitorilor, ca de exemplu: compania trebuie să activeze minim 3 ani; să mențină locurile de muncă și salariile; în acești 3 ani nu au dreptul să o vândă. Multe societăți sunt cumpărate doar pentru bunuri aparte pe care le dețin, ca terenuri agricole, industriale, utilaje, etc. Scopul final, al acestor investitori este să o vândă pe bucăți, iar în final compania falimentează.
Autor: Dionisie Comerzan
