Vezi cum funcționează bursele de valori de stat, private şi mixte în lume

2468 0
piata de capital

Rolul principal al unei burse de valori constă în faptul că permite, prin confruntarea cererii şi ofertei, formarea preţului la care se realizează maximum de tranzacţii cu titluri financiare.

Funcţionarea burselor de stat

Luăm ca exemplu bursa franceză care este compusă din patru compartimente:

  1. piaţa bursieră obişnuită sau cu reglementare lunară;
  2. numerarul;
  3. piaţa secundară;
  4. piaţa din afara cotării.

Cotarea oficială la bursă cuprinde reglementarea lunară (au reglement mensuel – RM) şi numerarul. RM este cel mai important segment, fiind format din 268 de firme franceze şi străine de tipul blue chips (cele mai semnificative firme), printre care: Danone, Alcatel, Peugeot, Renault, Bouygues etc. Reglementarea lunară (RM) este acea piaţă care permite cumpărarea pe credit şi reglementarea de conturi lunară.

O dată pe lună, în ziua de lichidare, investitorii fac bilanţul angajamentelor optând pentru una din două posibilităţi: încheierea operaţiunii de vânzare sau de cumpărare, ori prelungirea operaţiunii cu încă o lună.

În ziua de lichidare se încheie operaţiile în curs, obţinându-se o fotografie a activităţii bursiere numită „poziţia de piaţă”, înainte de a demara un nou termen bursier de o lună. Lunile bursiere nu coincid cu cele calendaristice, ele fiind cuprinse între 22 ale lunii curente şi 23 ale lunii următoare. Poziţia de piaţă se face pe data de 23 a fiecărei luni.

Cumpărarea de titluri la termen conferă investitorului la lichidare 3 posibilităţi:

  1. să i se elibereze acţiunile cumpărate (le plăteşte la cursul lor plus cheltuielile de curtaj);
  2. să vândă acţiunile cumpărate cu un anumit beneficiu;
  3. să prelungească angajamentul la termen, plătind o taxă de report16, pentru a obţine dreptul de a-şi declara operaţiunile.

Acest tip de credit încorporează cheltuieli cu impozitul de bursă, curtajul şi TVA. În cazul unui report, cursul de cumpărare este adus la zi, adică la începutul lunii este echivalent cu cel de la încheierea lunii precedente, fiind numit curs de compensare. Acest curs de compensare va servi ca nivel de referinţă pentru toate tranzacţiile până la următoarea lichidare.

Depunerea unui avans fără acoperire sau cedarea la bursă a valorilor pe care nu le deţii poartă numele de cumpărare descoperită. Invers, cedarea către bursă a acţiunilor pe care nu le deţii, cu condiţia de a reglementa situaţia la sfârşitul lunii bursiere, cumpărându-le efectiv, se numeşte vânzare descoperită.

Atunci când numărul de cumpărători descoperiţi este mare, piaţa se aşteaptă la o creştere potenţială a cursurilor; invers, prezenţa unui număr mare de vânzători descoperiţi reprezintă un semnal al scăderii cursurilor.

Reglementarea lunară mai este caracterizată prin două particularităţi: cumpărarea prin cantităţi minime de titluri (tranzacţii pe 5, 10, 20 de titluri – număr afişat alături de valoarea lor) şi necesitatea de a dispune de fonduri.

În cazul în care se cumpără foarte puţine acţiuni (una sau două) se vorbeşte de „rupere”, reglementarea se face imediat, iar taxele sunt mai mari.

Dacă creditul este gratuit pe piaţa cu reglementare lunară, cumpărătorii şi vânzătorii trebuie să ateste posesia financiarului necesar, plătind o taxă de acoperire echivalentă cu 20% din totalul riscului asumat.

Pe piaţa de numerar, reglementarea se face pe loc. Această piaţă cuprinde mult mai multe întreprinderi (380 de societăţi franceze şi străine), fiind mai puţin atractivă pentru marii investitori, datorită volumului redus al tranzacţiilor.

Din 1991, toate acţiunile cotate pe bursa pariziană au fost clasificate în categoriile 1, 2 sau 3, după importanţa schimburilor la care participă.

Din categoria 1 fac parte acţiunile cu reglementare lunară (titluri foarte tranzacţionate), din categoria 2 – acţiuni tranzacţionate pe piaţa de numerar şi din categoria 3 – acţiunile care nu sunt cotate zilnic, având un volum redus al tranzacţiilor.

Componentele cotării oficiale de tip RM sau numerar nu sunt accesibile tuturor valorilor. Astfel, pentru a fi cotată, o întreprindere trebuie să îndeplinească anumite condiţii:

  • să pună cel puţin 25% din capitalul propriu la dispoziţia publicului pentru a forma o ofertă importantă;
  • să obţină beneficii şi să acorde dividende cu trei ani înainte de admiterea la bursă;
  • să se angajeze că va publica cu regularitate rezultatele activităţii şi că va furniza orice informaţie legată de viaţa întreprinderii;
  • să obţină o capitalizare bursieră de cel puţin 150 de milioane de franci în echivalent euro.

Informarea periodică presupune publicarea cifrelor de afaceri trimestriale în maximum 45 de zile de la încheierea fiecărui trimestru în buletinele bursiere.

La fiecare 6 luni, întreprinderea este obligată să prezinte un raport semestrial detaliat. La sfârşitul anului se editează, pentru uz intern, un raport ce conţine bilanţul activităţii, destinat exclusiv acţionarilor.

Pentru simplificarea regulilor de admitere, există piaţa secundară (de inspiraţie engleză) unde au acces toate firmele, fără obligaţia de a obţine beneficii în anii anteriori sau de a fi vărsat dividend pentru acţionari. Valoarea minimă ce trebuie pusă la dispoziţia publicului pe piaţa secundară este de 10%, faţă de 25% obligatorii la cotarea oficială. Întreprinderile de pe piaţa secundară obţin aprobarea autorităţilor bursiere pentru a fi admise la cotare şi au obligaţia de a informa regulat publicul despre activitatea lor.

Funcţionarea burselor private

Luăm ca exemplu cea mai cunoscută piaţă bursieră, dar şi cea mai importantă din punct de vedere al capitalizării bursiere, New York Stock Exchange (NYSE).

Această bursă are reguli de admitere la cotare foarte stricte:

  • pentru a fi cotate la bursă societăţile trebuie să fi avut în ultimii trei ani beneficii de cel puţin 6,5 milioane de dolari;
  • valoarea minimă acceptată a activului firmei este de 18 milioane de dolari;
  • înainte de a fi admisă la NYSE, întreprinderea trebuie să fi plasat prin ofertă publică 1,1 milioane de acţiuni în valoare totală de 9 milioane de dolari;
  • din acest plasament, cel puţin 2.000 de acţionari trebuie să posede, fiecare, un pachet de 100 de acţiuni.

Scopul acestor restricţii impuse este de a admite intrarea pe această piaţă doar a întreprinderilor foarte mari, care aduc în circulaţie un volum mare de acţiuni, astfel încât piaţa va fi în permanenţă „lichidă”.

A doua bursă privată este American Stock Exchange (AMEX).
Având o capitalizare bursieră de 110 miliarde de dolari, AMEX se caracterizează prin reguli de admitere şi funcţionare mai puţin rigide faţă de NYSE. Astfel, pentru a fi cotată la AMEX, o firmă trebuie să fi obţinut un beneficiu brut (înainte de impozitare) de 750.000 de dolari în ultimul an fiscal sau în cursul ultimilor doi sau trei ani. Numărul de titluri distribuite către public trebuie să fie în jur de 500.000 însumând o valoare totală de 4 milioane de dolari. Cele 500.000 de titluri trebuie să fie repartizate între cel puţin 800 de acţionari.

AMEX acceptă la cotaţie şi acele societăţi care nu au obţinut beneficiile prevăzute, dar cu condiţia ca aceste societăţi să fi avut, în trei ani de existenţă, beneficii de cel puţin 15 milioane de dolari. În acelaşi timp, firmele fără beneficii acceptate la AMEX trebuie să reunească cel puţin 400 de acţionari şi să aibă un volum al tranzacţiilor zilnice de cel puţin 2.000 de titluri.

Funcţionarea burselor mixte

Principala piaţă bursieră britanică este denumită Stock Exchange sau Listed Market. Pentru a fi acceptate pe această piaţă, firmele trebuie să furnizeze informaţii privind ultimii trei ani de activitate şi să pună cel puţin 25% din capital la dispoziţia publicului.

Piaţa secundară este disputată de Unlisted Securities Market (USM) şi Alternative Investment Market (AIM). USM a fost creată în scopul atragerii întreprinderilor mici şi mijlocii. Pe această piaţă regulile sunt mai flexibile: întreprinderile participante sunt obligate să furnizeze informaţii din ultimii doi ani de activitate şi să pună la dispoziţia publicului doar 10% din capital, sub formă de titluri. De asemenea, costurile înscrierii la bursă sunt mai mici decât cele practicate pe piaţa principală. AIM a fost creată în anul 1995 şi este destinată să primească întreprinderile recent înfiinţate, în plină dezvoltare, pe această piaţă existând şi mai puţine restricţii din punct de vedere al admiterii şi cotării.

Londra este oraşul în care se negociază cel mai mare număr de valori internaţionale prin intermediul sistemului Stock Exchange Automated Quotations (SEAQ) de cotare electronică. Pe această piaţă, operatorii (market makers) afişează în permanenţă preţurile de cumpărare sau de vânzare şi numărul de titluri pe care le propun sau pe care le caută. Ca structură, SEAQ International se aseamănă cu o piaţă en gros, unde tranzacţiile se desfăşoară într-un număr mare cu discreţie.

Funcţionarea burselor emergente din ţările în tranziţie

Crearea de pieţe bursiere în ţările în tranziţie a reprezentat o etapă a reformei de instituţionalizare a economiei de piaţă. Reuşita creării unei pieţe funcţionale de capital în ţările în tranziţie depinde de modul în care s-a desfăşurat şi se desfăşoară privatizarea.

Prin caracteristicile ei, numai bursa poate să confirme conţinutul economic al titlurilor financiare emise în procesul de privatizare. În cadrul „marii privatizări”, prin formula transferului gratuit al unei părţi din activele firmelor către populaţie, s-a utilizat ca instrument Certificatul de proprietate (voucher), care reprezintă un titlu financiar aparte: el dă dreptul de obţinere a unor acţiuni la firmele puse în vânzare de stat. Odată emise, certificatele de proprietate au intrat în circuitul titlurilor din economie, iar, pentru stabilirea şi menţinerea unei valori de piaţă a acestora, singura modalitate o reprezenta crearea bursei de valori.

În noile condiţii instituţionale ale pieţei, acţiunile societăţilor comerciale provenite din întreprinderile de stat şi ale societăţilor private cu caracter public pot trece la terţi, persoane fizice sau juridice, naţionale sau străine, conform legislaţiei din fiecare ţară în parte. Dezvoltarea activităţii bursiere permite ca fondurile disponibile la întreprinzătorii potenţiali şi la populaţie să intre în circuitul economic şi să fie investite în activităţi economice destinate creării de oportunităţi economice.

Înfiinţarea burselor de valori în ţările în tranziţie, în afară de faptul că se constituie într-un centru de activitate economică intensă, reprezintă un factor de schimbare a atitudinii în spiritul economiei de piaţă, de educare şi dezvoltare a spiritului specific omului de afaceri: inventivitate, promptitudine, sesizarea oportunităţilor de profit, asimilarea eventualităţii riscului. În privinţa aspectelor legate de acceptarea riscului, este de interes transformarea burselor în adevărate pârghii economice şi nu a unor simple locaţii speculative unde se pot câştiga sume fabuloase printr-o simplă speculaţie.

Astfel, bursele de valori vor asigura confruntarea deschisă dintre cerere şi ofertă, iar buna lor funcţionare şi dezvoltare va putea limita expandarea economiei subterane, permiţând obţinerea unor preţuri remuneratorii de către participanţii la tranzacţii.

Sursa: V. Stoica, I. Corbu, I. Morariu – Sistemul bursier internaţional, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006

In this article


Join the Conversation

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.