La rugămintea mai multor prieteni, o mica incursiune în istorie… Anul 1998.
Context. Rusia în default. O panică totală cuprinsese spațiul CSI. Exportul și remitențele – stopate instantaneu (exportul către Rusia – 80 la sută din cel total, remitențele din Rusia – 60 la sută).
Rezervele valutare (împrumutate) ale BNM – 230 mln USD. Datoria internă (GKO moldovenesc) – 600 mln lei sau aproximativ 150 mln USD. Restanțe la datoriile externe – de aproximativ 250 mln USD, inclusiv către Gazprom 180 mln dolari în obligațiuni de stat. Lichiditate zilnică efectivă în sistemul bancar, la începutul lunii septembrie 1998, 5 mln lei! La TV, prin canalele rusești – o propagare nemaivăzută a panicii. Guvernul – fără o experiență macroeconomică adecvată. Restanțe la salarii și pensii de la 6 la 12 luni!
Ce a recomandat FMI? Să lăsăm lucrurile să evolueze de la sine. Prognoza pentru deprecierea leului era de la 4 până la 45 – 50 leu/ USD.
Ce s-a întreprins, mă veți întreba:
- Crearea Comisiei Guvernamentale Excepționale. Componență – Ion Sturza (ministru al Economiei), Anatol Arapu (ministru al Finanțelor), Dumitru Ursu (viceguvernator al BNM). A fost un lucru impus președintelui Lucinschi cu mare insistență, din partea noastră, trebuie sa recunosc;
- Răscumpărarea anticipată și prioritară a datoriilor interne ale Guvernului (HV) de la băncile comerciale pentru menținerea lichidităților bancare;
- Majorarea rezervelor obligatorii la bănci (sterilizarea parțială a masei monetare);
- Operațiuni REPO sub HV ale Guvernului;
- Livrare nelimitată a valutei în numerar către bănci și case de schimb valutar pentru a evita deficitul de valută cash (de la Frankfurt, prin curierate speciale, se aduceau zilnic în numerar câteva milioane de USD);
- Anunțul de intervenții nelimitate pe piața valutară a BNM (în realitate – foarte limitate);
- Deservirea prioritara a datoriei externe pentru a evita default-ul și a menține accesul minim la finanțări externe;
- Lansarea reformelor extrem de necesare – cea bugetar-fiscală, teritorială, privatizarea care includea și reforma funciară;
- Optimizarea cheltuielilor sociale (simplu – prin reduceri);
- Anularea plăților reciproce către buget (astfel au dispărut caloșii din „meniul” pensionarilor);
- Comunicarea permanentă cu populația, sectorului bancar, mediului de afaceri;
- Măsuri de constrângere (no comment).
Ce am reușit?
- A fost salvat sistemul bancar și, indirect, economiile populației;
- Țara (Guvernul) nu a intrat în incapacitate de plată/default nici pe intern, nici pe extern (spre deosebire de Rusia și țările CSI);
- Leul s-a depreciate cu doar 50% (pentru comparație, rubla – de 6 ori);
- Datoria externă – deservită cu un discount de aproximativ 70 la sută. Exemplu – obligațiunile Gazprom de circa 180 mln au fost răscumpărate cu 30 mln;
- Rezervele valutare s-au redus cu doar 60 mln USD (30 dintre ele – pentru suportul cursului valutar și alte 30 – pentru răscumpărarea obligațiunilor Gazprom);
- Țara a fost salvata de la un colaps iminent.
Important – am avut mână liberă să facem ce am considerat necesar. Președintele, Parlamentul, Guvernatorul BNM, experții străini, FMI, BM – toți (Slavă Domnului) erau plecați în vacanță.
Ce nu am reușit?
Pentru a realiza cele menționate, am acceptat compromisuri – plăți salariale întârziate, transferuri sociale reduse, lucru recuperat spre sfârșitul anului 1998. Restanţele istorice au fost recuperate spre sfirsitul anului 1999. Un sacrificiu din partea populației, lucru pentru care îi sunt extrem de recunoscător.
Eram noi oare mai deștepți? Nu. Eram speriați rău și forțați, de un sentiment acut de responsabilitate, să acționăm în consecință.
P.S.
- Cifrele sunt aproximative, din memorie, nu am consultat cifrele exacte;
- Țin neapărat să menționez contribuția excepțională a trei doamne:
- Veronica Bacalu (BNM)
- Valentina Badrajan (Ministerul Finanțelor)
- Mariana Durleșteanu (Ministrul Finanțelor).
Nu putem compara situația de astăzi cu cea din anul 1998, dar este util să nu uităm istoria.