Preocupările pentru reforma economică au vizat, între altele, constituirea cadrului instituţional specific economiei de piaţă, din care, poate cea mai reprezentativă şi cu mare impact macroeconomic, o reprezintă bursa de valori. În principiu, ea reprezintă cea mai serioasă concurenţă pentru sistemul bancar. Iată de ce considerăm că o analiză comparativă este sugestivă pentru relevarea performanţelor celor două sisteme.
Subliniem, încă de la început, faptul că realizările înregistrate de firmele central şi est-europene vor fi puternic influenţate de dezvoltarea băncilor şi a pieţei de capital. Experienţa ţărilor dezvoltate relevă faptul că economia se poate consolida atât prin dezvoltarea sistemului bancar – exemplul Europei Continentale (Germania), cât şi prin dezvoltarea burselor şi a fondurilor de investiţii, ca în cazul ţărilor anglo-saxone.
De regulă, se constată o legătură între modalitatea de guvernare şi dezvoltare a pieţelor bancare sau a celor de valori mobiliare. Astfel, sistemul bancar este asociat guvernanţei prin intervenţie (sau finanţării controlate), iar piaţa titlurilor de valoare şi a fondurilor de investiţii este asociată guvernanţei prin obiective (finanţarea de la distanţă). În acest context apar divergenţe de opinii ale specialiştilor în ceea ce priveşte primordialitatea acordată băncilor sau pieţei de capital, în susţinerea activităţii agenţilor economici, aşa cum se arată în continuare.
Argumente legate de avantajele bursei de valori, respectiv ale sistemului bancar:
a. Bursa de valori:
- În dezvoltarea autentică a economiei, apelul la bursa de valori reprezintă un avantaj mare prin lipsa costurilor atragerii resurselor investiţionale;
- Atragerea resurselor investiţionale de la populaţie este mai mare şi mai rapidă;
- Într-un timp scurt ar putea fi puse să funcţioneze instituţii esenţiale ale unei economii de piaţă consolidate;
- Privatizarea se accelerează şi mediul economic ar fi mai favorabil investitorilor străini, condiţie esenţială pentru relansarea economiei naţionale;
- Monitorizarea firmelor ar fi mai uşoară şi s-ar favoriza creşterea productivităţii factorilor de producţie;
- Eficienţa, competitivitatea şi solvabilitatea sectorului financiar ar spori;
- Eficienţa de alocare a investiţiilor ar fi mai mare;
- Solvabilitatea sectorului societăţilor comerciale ar fi mai mare;
- Este favorizată descentralizarea proprietăţii şi distribuirea avuţiei.
- S-ar înlesni accesul societăţilor noi şi în formare la finanţarea prin acţiuni.
b. Sistemul bancar:
- Reforma sistemului bancar a avansat foarte rapid datorită numărului mare de bănci înfiinţate. Astfel, în România perioadei 1990-2000 sistemul bancar a cunoscut o dezvoltare fără precedent, ajungând, în prezent, la existenţa şi funcţionarea unui număr de 39 de bănci, acestea având filiale şi sucursale în toată ţara;
- Băncile, prin natura activităţii lor, cunosc foarte bine situaţia financiară a agenţilor economici pe care-i creditează, putând astfel influenţa deciziile acestora asupra anumitor oportunităţi de faceri;
- Este cunoscut faptul că una dintre căile de reducere a blocajului financiar o constituie transformarea creditelor restante în acţiuni deţinute de bănci la firmele debitoare.
În lume, se păstrează încă o poziţie antitrust în domeniul bancar, dar legislaţia română încurajează dezvoltarea oligopolului, considerându-se că un număr de 5-7 bănci dominante pot conferi stabilitatea sistemului.
Dezvoltarea pieţei de capital urmează cursul transformării economiei de piaţă, iar contribuţia ei la consolidarea economiei va fi dovedită în timp. Această instituţie va avea un rol major care nu poate fi îndeplinit de alte segmente ale mecanismului economic. Dar, într-o perioadă în care se impun puternice modificări structurale ale economiei, nu ne putem aştepta prea curând ca piaţa de capital să creeze soluţii viabile, prin ea însăşi, la conturarea guvernanţei corporative. Astfel, printre recomandările făcute de UE Guvernului României se numără şi dezvoltarea pieţei de capital, dat fiind faptul că în ţările OCDE această piaţă este majoritară în raport cu piaţa monetară.
Compararea naturii bursei de valori, inima pieţei de capital, cu cea a sistemului bancar poate convinge asupra convergenţei economico-financiare teleologice a celor două entităţi
Studiul comparativ îl concepem în patru trepte, după cum urmează:
a. Misiunea şi funcţiile îndeplinite
Acestea sunt enumerate în Tabelul 1.
Tabelul 1. Misiunea şi funcţiile pieţei de capital şi a sistemului bancar
|
Piaţa de capital |
Sistemul bancar |
|
MISIUNEA |
|
| Alocarea resurselor financiare latente, ca un vehicul,pentru mobilizarea populaţiei şi a capitalului pentru dezvoltare, prin care ea este un semnal al performanţelor şi un barometru al stării economiei. | Depozitar al unei părţi importante din masa monetară,creează bani prin depozitele pe care le primesc, acţionează ca intermediar la conversia depozitelor în investiţii, creează informaţie superioară şi cumulează principalele instituţii prin care este pusă în practică politica monetară. |
|
FUNCŢIILE |
|
| Funcţiile tehnice:– emisiunea şi vânzarea pentru prima dată de titluri financiare ale emitenţilor sau debitorilor către posesorii de capitaluri financiare care doresc să cumpere valori mobiliare;– negocierea de valori mobiliare, cu condiţia ca acestea să fie vândute şi transformate în lichidităţi de primii lor posesori şi mai înainte de scadenţă.Funcţiile economice:– concentrarea ofertei şi cererii companiilor listate;– transferarea riscului inclus în investiţiile companiilor;– realizarea protecţiei acţionarilor;– realocarea eficientă a resurselor financiare disponibile către sectoarele productive ale economiei. | Funcţiile Băncii Centrale:– asigurarea stabilităţii preţurilor şi a monedei naţionale;– supravegherea preventivă a sistemului bancar;– reglementarea sistemului bancar prin stabilirea unuicadru general care permit desfăşurarea activităţilor financiar-bancare pe principiile concurenţei şi menţinereacontrolului asupra mişcărilor de bani în economie.Funcţiile băncilor comerciale:– asigurarea informaţiilor financiare necesare pentru facilitarea acordării creditelor de către deţinătorii unui surplus de resurse către cei care resimt lipsa acestora;– reprezintă un important sistem circulator al banilor în economie pe calea unui transfer care creează „rute ocolitoare”, „bucle” în cadrul fluxurilor monetare. |
b. Caracteristicile care conferă specificitatea (varianţa) entităţii
O ilustrare comparativă, în acest sens, este prezentată în Tabelul 2.
Tabelul 2. Compararea caracteristicilor bursei de valori cu cele ale sistemului bancar
|
Caracteristici |
Bursa de valori |
Sistemul bancar |
| Instituţia centralizatoare | Comitetul Indicelui | Banca Centrală |
| Originea investiţiilor | economiile | creditele |
| Costul investiţiilor | zero | rata dobânzii |
| Garantarea resurselor investiţionale atrase | nu este cazul | se cere |
| Tipul de finanţare | direct | indirect |
| Viteza atragerii resurselorinvestiţionale | lentă | mare |
| Riscurile specifice | 1) riscul inflaţional;2) riscul afacerii;3) riscul opţional;4) riscul pieţei;5) riscul creditului;6) riscul solvabilităţii;7) riscul lichidităţii (vandabilităţii);8) riscul schimbării cadrului legislativ; | 1) riscul de nerambursare;2) riscul de lichiditate;3) riscul de imobilizare;4) riscul de rată a dobânzii;5) riscul de selectivitate a creditului; |
| Dimensiunea riscului | mare | moderată |
| Gradul de incertitudine | mare | moderat |
| Calculul performanţelor | 1) valoarea titlurilor mobiliare pe piaţă;2) dividendele; | 1) rata rentabilităţii financiare;2) rata rentabilităţii economice; |
| Coeficientul speculativ | mare | moderat |
| Capacitatea de manipulare | foarte mare | redusă |
| Echilibrul | echilibrul bursier este permanent | echilibrul monetar este un deziderat |
| Ţinta echilibrului | creşterea indicilor bursieri | egalitatea dintre cererea şi oferta de monedă |
| Influenţa asupra sectoruluisocial | mică direct şi mare indirect | foarte mare şi directă |
c. Evaluarea performanţelor economico-financiare
Diferenţele arătate între caracteristicile celor două entităţi îşi găsesc expresia cea mai concludentă în indicatorii prin care se măsoară performanţele economico-financiare (Tabelul 3).
Tabelul 3. Evaluarea performanţelor bursei de valori şi ale sistemului bancar
|
Bursa de valori |
Sistemul bancar |
| Total piaţă:– valoarea tranzacţionată totală (acţiuni listate şi nelistate, obligaţiuni) – mil. USD (mil. RON);Societăţi listate:– număr societăţi;– capitalizarea bursieră – mil. USD (mil. RON);– valoarea tranzacţionată – mil. USD (mil. RON);– rata valorii tranzacţionate;– PER piaţă;– preţ piaţă/valoarea nominală;– randamentul dividendului | Indicatori de rentabilitate:– rentabilitatea capitalului propriu ROE (return on equity);– rentabilitatea activelor ROA (return of assets);– marja dobânzii;– ponderea pierderilor din credite în total credite;– rata solvabilităţii patrimoniale.Indicatori de risc:– riscul de credit;– riscul de lichiditate;– riscul ratei dobânzii;– riscul insolvabilităţii. |
d. Conţinutul managementului
Misiunea şi funcţiile pieţei de capital şi ale sistemului bancar îşi regăsesc convergenţa în conţinutul specific al managementului celor două entităţi economice (Tabelul 4) care, din acest motiv, apar ca veritabile alternative de finanţare a economiei naţionale.
Tabelul 4. Managementul pieţei de capital comparativ cu managementul bancar
|
Piaţa de capital |
Sistemul bancar |
| Urmărind scopul capitalizării societăţilor comerciale, utilizând emisiunea de titluri de valoare prin ofertă publică sau plasamente private, piaţa de capital sprijină interesele economice ale operatorilor:– băncile beneficiază de o sursă permanentă de fonduri fără a se solicita plăţi fixe sau dobânzi.Finanţarea cu ajutorul acţiunilor poate permite acumularea acelor fonduri mari de plată care sunt necesare pentru rambursarea obligaţiilor;– întreprinzătorii beneficiază de scăderea riscului şi de capitalul necesar începerii şi derulării unor afaceri. | Urmărind scopul de a satisface diversele dorinţe, atât ale celor care împrumută, cât şi ale celor care dau împrumuturi în economie, sistemul bancar realizează transferuri de fonduri de la unităţile cu surplus către unităţile cu deficit direct prin împrumuturi sau contracte de capital în calitate de intermediary financiar.Satisfacerea acestor dorinţe menţionate se referă la mărimea, maturitatea, lichiditatea, rambursabilitatea şi riscul creditului solicitat. |
Atragerea resurselor investiţionale se poate face:
– prin sistemul bancar concretizat în existenţa a 39 de bănci, din care marea lor majoritate sunt cu capital privat;
– prin intermediul pieţei de capital cu segmentele: Bursa de Valori Bucureşti, cu un număr de 115 societăţi listate în anul 2000; Piaţa OTC (Over The Counter) pe care se tranzacţionează titlurile a peste 3150 de societăţi comerciale; peste o sută de societăţi de servicii de investiţii financiare cu activitate de brokeraj la care se adaugă fondurile deschise de investiţii, societăţile de investiţii, casele de asigurări private şi casele de pensii.
Sistemul bancar pune la dispoziţia clienţilor săi o paletă largă de instrumente financiare care vizează, în primul rând, consolidarea unei strategii bancare, cât şi atragerea majorităţii posesorilor de fonduri financiare. Deşi, în prezent, sistemul bancar deţine o supremaţie de necontestat în privinţa atragerii şi valorificării fondurilor financiare, băncile se adaptează rapid la cererea de investiţii, devansând astfel încercările timide de plasare a surselor disponibile prin intermediul sistemului bursier. În această competiţie inegală, băncile româneşti se aliniază tendinţelor internaţionale în privinţa strategiilor de organizare şi dezvoltare bancară.
Piaţa de capital, în condiţiile funcţionării într-un mediu economic echilibrat, poate oferi condiţii mai avantajoase solicitanţilor de fonduri financiare decât sistemul bancar. Întreprinderile care au nevoie de fonduri pentru finanţarea unor proiecte pe termen lung, emit acţiuni purtătoare de dividende, conducând la majorarea capitalului propriu sau obligaţiuni purtătoare de dobânzi fixe. Finanţarea prin intermediul pieţei primare de capital prezintă un avantaj cert faţă de finanţarea prin intermediul împrumuturilor bancare deoarece se scurtează drumul între economiile disponibile şi finanţarea efectivă şi, totodată, nu presupune nici un cost.
Sursa: V. Stoica, I. Corbu, I. Morariu – Sistemul bursier internaţional, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
