Fii stăpân pe sine, nu cădea influenţii Efectului Butterfly

543 0

La data de 16 noiembrie 2002 a apărut primul caz de Sindrom Respirator Acut Sever în provincia Guangdong – China. Imediat s-a instala panică printre localnici, care se temeau că boala e contagioasă, letală şi îi va răpune pe toţi.

Hotelurile s-au golit şi ele, rata de ocupare scăzând cu putere în toată Asia. De pildă în Hong Kong, de la 80%, acest indice a coborât la 15%, în vreme ce hotelurile de 5 stele din Beijing ajunseseră să aibă doua camere ocupate dintr-o sută. Media şi Internetul au transmis informaţia cu sindromul care face ravagii în întreaga lume, provocând reacţii uneori bizare.

În Toronto, părinţii nu dădeau voie copiilor să meargă la şcoală dacă se întâmplă să aibă coleg vreun chinez (chiar dacă era coleg de liceu, nu de clasă şi chiar dacă acel chinez nu avea cum sa fie infectat de virus, fiind la zeci de mii de kilometri distanţă), restaurantele chinezeşti erau boicotate, iar docherii din Tacoma refuzau să suie încărcăturile navelor pe vasele pe care lucrau chinezi, de teama să nu se infecteze.

Era evident că oamenii reacţionau cu măsuri în faţa problemei. Impactul macroeconomic al Sindromului s-a tradus în pierderi de circa 100 miliarde de dolari (la nivelul din 2003 al preturilor). Ratele de creştere în tarile Asiei au căzut cu procente variind între 1 şi 4 %, iar în termeni de mortalitate, deşi zvonurile anunţau zeci de mii de cazuri mai mult decât probabile, au murit de fapt mai puţin de 1000 de oameni.

La 15 septembrie 2008, Lehman Brothers a căzut. Panica a lovit din nou. Piaţa Credit Default Swaps-urilor (CDS) a îngheţat, jucătorii bănuind că volumul contractelor CDS deţinute de Lehman se situau undeva pe la 5 trilioane de $. Impactul macro al căderii Lehman nu a fost cu rigoare calculat, dar FMI a revizuit în scădere cu 5 % creşterea globala după căderea băncii. Cât despre contractele CDS, acestea nu au depăşit la masa credală, 5 miliarde de $.

Vă veți întreba ce au în comun aceste doua situaţii. Ambele arată cum reacționează oamenii la stres şi sub influența panicii (Efectul Butterfly), într-o lume globalizată până peste poate.

Întrucât e greu de crezut că globalizarea va face drumul invers, singura protecţie pe care o reţea cum e cea financiara o poate avea în situații similare, vine din partea media.

Presa însă doar transmite un eveniment, chiar dacă uneori iî amplifică nejustificat consecințele. Dacă evenimentul nu s-ar fi petrecut, evident că marile agenţii ar fi transmis în loc, ştiri cu Angelina Jolie (nu-mi place, nu speculaţi) sau cu peştele-spada (îmi place, speculaţi).

Pentru că panica să nu se propage, e nevoie de doua condiţii. Fie că presa să nu reflecte evenimentul, fie că el sa nu se producă. Prima varianta e mai puţin probabilă într-o lume în care accesul la informaţie este greu de stabilit. Pentru varianta a doua, e nevoie de o regândire a întregii structuri financiare. Cu cât ea va avea loc mai târziu, cu atât panica va fi mai dificilă de stopat.

Efectul Butterfly este un element important în teoria haosului, un principiu conform căruia bataile aripilor unui fluture la Tokyo ar declanşa un lanţ de evenimente soldate, în final, cu apariţia unei tornade în Texas. Posibilitatea formării de tornade în statul trandafirilor galbeni există mereu, insa – conform convingerii multora – schimbarea atmosferica în urma căreia se iniţiază o tornadă pe lângă Dallas este determinată de acele firave bătăi de aripi.

Autor: Dan Popa / hymerion.ro
roportal.ro

In this article


Join the Conversation

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.