O problemă a sistemului bancar moldovenesc este implicarea politicului și justiției în supravegherea și reglementarea băncilor. De exemplu, acțiunile întreprinse de Banca Națională a Moldovei (BNM) pentru blocarea acționarilor care au acționat în mod concertat într-un șir de bănci au fost ulterior contestate în instanțele de judecată și apoi suspendate, susține în răspunsurile oferite jurnaliștilor, Armine Khachatryan, reprezentantul permanent al Fondului Monetar Internațional în Republica Moldova”.
”Mai mult ca atât, decizia BNM de a limita expunerile la creditele interbancare transfrontaliere, care urma să prevină frauda din Banca de Economii, Banca Socială și Unibank a fost contestată și suspendată de către instanțele de judecată de câteva ori doar în anul 2014”, a precizat Armine Khachatryan.
După cum a explicat reprezentanta FMI, implicarea în procesul de supraveghere adesea rezultă în așa numita toleranță a regulatorului –o situație în care a fost necesară o acțiune de supraveghere, dar ea nu a fost întreprinsă sau s-a efectuat cu o întârziere semnificativă. Spre exemplu, în pofida numărului mare de tranzacții suspecte realizate în ultimii doi ani, Comisia Națională a Pieței Financiare (CNPF), responsabilă de supravegherea înregistrării și transferurilor de acțiuni în băncile cotate la bursă, nu a inițiat investigații și nu și-a exprimat îngrijorarea. La fel, BNM și Serviciul prevenire și combatere a spălării banilor al Centrului Național Anticorupție nu au întreprins nici o acțiune serioasă împotriva acționarilor și conducerii băncilor, care au încălcat reglementările ce țin de combaterea spălării banilor.
Ba mai mult ea spune că guvernarea slabă din sectorul bancar este o reflectare a unui set complex de probleme, inclusiv a deficiențelor mecanismelor de gestionare a riscurilor din băncile comerciale, a deficiențelor procesului judiciar și cadrului legal și a lipsei independenței operaționale a instituțiilor de reglementare bancară.
”Lipsa transparenței proprietarilor beneficiari finali ai băncilor împiedică autoritatea de reglementare să asigure o precondiție cheie pentru un sistem bancar solid si bine guvernat, și anume să se asigure, că proprietarii și managerii băncilor îndeplinesc cerințele de competență și onorabilitate (fit and proper). Lipsa transparenței proprietarilor băncilor, de rând cu mecanismele slabe de control intern, creează spațiu pentru abuzuri, permițând efectuarea unor tranzacții care periclitează stabilitatea întregului sistem bancar”, a precizat reprezentanta FMI.
În concluzie ea afirmă că BNM nu este unica autoritate responsabilă pentru asigurarea unui cadru de supraveghere funcțional. O guvernare bancară bună se sprijină pe fundații legislative, de reglementare și instituționale eficiente – dar ele sunt fragile în Moldova. De exemplu, Ministerul Justiției intervenea în cadrul de reglementare al BNM. Înainte de a intra în vigoare, regulamentele BNM urmau să fie înregistrate de Ministerul Justiției, care efectua o redactare de ordin juridic, ce ducea uneori la modificări substanțiale. Acest gen de implicări nu doar submina autoritatea și autonomia BNM, dar și ducea la tărăgănarea inutilă a implementării reglementărilor prudențiale.
”Costurile guvernării proaste sunt mari. O privire în ansamblu denotă, că în Moldova sectorul bancar ca un tot întreg nu a fost capabil să își îndeplinească rolul său de bază – intermedierea financiară, prin canalizarea economiilor spre investiții productive, contribuind la creșterea economică. În special, costul pentru societate al fraudei care deja a avut loc a fost unul foarte mare și a dus la creșterea semnificativă a ratelor de dobândă, irosirea rezervelor valutare, majorarea datoriei publice și a cheltuielilor pentru deservirea ei, precum și pierderea încrederii creditorilor externi”, a conchis Armine Khachatryan.