Pentru mulți, procesul de privatizare este tipărit în memorie ca un fenomen negative, dar nu e chiar mereu așa.
În țările post-comuniste care au trecut de la economie planificată la economie de piață, piața de capital a jucat un rol foarte important. În timpul regimului comunist, nu exista proprietate privată, iar o dată cu căderea acestui regim și dorința societății din aceste țări s-a trecut la economie de piață. Anume un prim pas a fost privatizarea proprietății statului.
Ce înseamnă această privatizare? Un proces simplu, din proprietatea statului se trece cote părţi din companii de stat în proprietatea privată. Şi normal lucru, că nu putea avea loc privatizare fără o piaţă de capital. Astfel a apărut necesitatea formarii acestei pieți pentru a atrage investitori şi capital pentru privatizări.
Un exemplu bun este cazul Poloniei, care cu ajutorul procesului de privatizare pe lângă faptul ca a atras capital impunător pentru economia tarii, a dezvoltat şi piața de capital. Astfel acordând societăţii, un mecanism important a economiei de piață. La moment, piaţa de capital din Polonia este una din cele mai dezvoltate din estul Europei. România a luat exemplul Poloniei şi încearcă să acorde o noua dezvoltare a pieței proprii.
Apare o întrebare, de ce Polonia a avut succes, iar Republica Moldova nu. Răspunsul e simplu, procesul de privatizare şi dezvoltare a pieței de capital a avut loc intr-un proces transparent, un lucru apreciat de investitori. Când societăţii i-a fost acordat acest instrument – acţiuni, mecanismul de tranzacționare deja era implementat. La noi, a fost ca într-o baltă, societăţii i-a fost acordate aceste bonuri patrimoniale, dar nimeni nu li-a explicat cum trebuie să le folosească. Este bine înţeles ca în spatele la toate acestea au fost INTERESE.
Chiar acum, statul nu depune nici un efort pentru a dezvolta piaţa de capital. În procesul de privatizare care a avut loc si care va mai fi, se folosi metode neacceptabile pentru o economie de piață.
Nu este îndeajuns să anunţi o privatizare, este necesar să dezvolţi mecanismul prin care va avea loc acest proces, este nevoie să cauţi investitori, este nevoie să dezvolți mai întâi aceste societăţi pe acţiuni că apoi să le vinzi la un preţ convenabil pentru bugetul naţional.
Statul trebuie să deţină pachete majoritare de acţiuni doar în companii din sectoare care se află în criză sau care este într-un proces de dezvoltare, importante pentru sistemul economic naţional. După ce sectorul dat iese din criză sau a ajuns la o etapă acceptabilă de dezvoltare, atunci statul trebuie să iasă din deţinere majoritară și să ofere acel segment în proprietatea privată pentru un preţ bun.
La fel, statul trebuie să dețină pachete minoritare în companii profitabile pentru ași forma și diversifica portofoliul investițional, ce înseamnă venituri pentru bugetul național și o prezență activă în procesul investițional din țară, care ar fi un indicator și un etalon pentru investitorii din sectorul privat.
Părerea mea este de fapt că nu vom avea o piață de capital dezvoltată până când statul nu va privatiza ce a mai rămas de privatizat, deoarece statul nu este cointeresat de un proces de privatizare transparent.
Autor: Dionisie Comerzan
