Socurile prin care a trecut Bursa in ultimele luni ar putea fi doar semnalele unei eruptii vulcanice de amploare. Chiar daca piata este relativ calma si aparent optimista, nervii sunt intinsi la maxim, iar investitorii reactioneaza brutal la cel mai mic semn. Avem cu totii zilele acestea un vocabular comun: Fed, ECB, petrol si China.
Ne indreptam spre o furtuna perfecta
Nici una dintre zilele negre de la Bursa nu a fost anuntata! Si totusi, daca ne uitam cu atentie, semnalele au existat. Piata este calma si acum la suprafata, dar inauntru vulcanul clocoteste. Ne aflam intr-o mare de date proaste si foarte proaste. Avem o economie a Chinei care gafaie. O crestere de “doar” 6,9% este foarte putin pentru moralul investitorilor, obisnuiti nu demult cu avansuri anuale de doua cifre. Nu este o surpriza ceea ce se intampla in China, avand in vedere ca de mai bine de un an avem o piata de commodities in care oferta depaseste cererea. De cealalta parte a oceanului, datele din SUA sunt din ce in ce mai ambigue.
Adevarul este ca, desi isi revine, America o face intr-un ritm mult prea slab. Un dolar puternic nu ii ajuta deloc, si nici cererea scazuta de materii prime. In fapt, acestea sunt motivele pentru care oficialii FED inca ezita sa ia o decizie in ceea ce priveste politica de dobanda monetara. Cresterea dobanzii de referinta va costa insa scump zona BRIC. Aceasta este deja afectata de sumele record care au fost retrase in ultimul an din pietele emergente.
Pe continent, Banca Central Europeana incearca zadarnic sa stimuleze cresterea economica prin injectia masiva de bani ieftini in economie. Rezultatele nu sunt nici pe departe cele scontate. Motorul economic german gafaie si el, afectat de scandalul Volkswagen, de exporturile mai mici si de pierderile declarate de Deutsche Bank. Din zona de business, rezultate raportate de companii sunt destul de slabe. Desi nimeni nu vrea sa recunoasca, din recesiune nu s-a iesit decat punctual. Sistemic insa, economiile mari se lupta din greu sa ramana cu capul deasupra apei.
Falimentul Glencore, bomboana de pe coliva
Fiecare criza isi are tapii sai ispasitori. In 2007 a fost Lehman Brothers. In 2016, ar putea fi Glencore. De fiecare data, crah-urile au avut cauze sistemice, dar problemele au aparut atunci cand un gigant a dat de necaz.
Glencore este al patrulea jucator din lume in sectorul minier, este producator dar si trader de commodities. Ieftinirea materiilor prime i-a dus pe Glencore de la statutul de star la Bursa, foarte aproape de faliment. Avand in vedere ca, potrivit Bloomberg, Agentia Internationala pentru Energie anticipeaza ca piata petrolului va ramane supraalimentata si in 2016 (ceea ce se va intampla, probabil si cu celelalte materii prime), este foarte posibil ca anul viitor sa asistam la decesul Glencore, o companie extrem de promitatoare in urma cu doar 4 ani. Falimentul va antrena o reactie in lant, atat sistemica, cat si psihologica, iar dezastrul va fi la un pas.
Istoria se repeta: 1929 / 2007
La fel ca in 1929, criza genarata de falimentul Lehman Brothers nu s-a stins usor. Daca dupa marele Crah, Wall Street a avut nevoie de 10 ani pentru a-si reveni. Atunci a fost nevie de un deceniu si de un razboi global care se genereze piata de desfacere, pentru ca economiile sa se puna pe picioare. Acum, dupa 8 ani, ne aflam exact in aceeasi situatie: exista productie dar nu avem cumparatori, iar Uniunea Europeana se afla intr-un joc periculos cu Rusia. In fapt, este foarte probabil sa asistam la un razboi – de data aceasta economic – generalizat, intre UE, SUA si Japonia, pe de o parte, si Rusia si China, pe de alta parte.