Victor Parlicov: În domeniul energetic nu există suficientă voință politică

Republica Moldova a transpus o mare parte din directivele europene. În linii mari, a fost finalizat procesul de elaborare și adoptare a legislației primare referitoare la piețele energetice, deși în procesul de armonizare a legislației naționale la directivele europene, Republica Moldova a fost într-o întârziere, aproape permanentă, în privința termenilor convenite cu Comunitatea Energetică Europeană.

Potrivit interviului din BULETINULUI INFORMATIV a lui Victor Parlicov, expert în energetică, blocajele principale la Chișinău, inclusiv în sectorul energetic, referitoare la legislație, schimbarea regulamentelor și elaborarea metodologii întotdeauna au ținut de voință politică.

– Dle Parlicov, puteți să ne explicați pe scurt care sunt prioritățile energetice ale Republicii Moldova la moment?

Pe agenda energetică a Republica Moldova sunt câteva dimensiuni principale: gaze naturale, energie electrică, energie regenerabilă și eficiență energetică. Mai nou, începe să se atragă o atenție tot mai mare dimensiunii de cercetare și inovare în domeniul tehnologiilor energetice curate cu emisii reduse de CO2. Toate aceste dimensiuni sunt orientate la legislația existentă în UE în domeniul energetic. La moment, Republica Moldova a transpus o mare parte din directivele europene. În linii mari, a fost finalizat procesul de elaborare și adoptare a legislației primare referitoare la piețele energetice. Asta cu toate că în procesul de armonizare a legislației naționale la directivele europene, Republica Moldova a fost într-o întârziere, aproape permanentă, în privința termenilor convenite cu Comunitatea Energetică Europeană pentru implementarea Pachetului Energetic III.

– Ați menționat de Pachetul Energetic III. Care sunt principalele sale prevederi?

– Pachetul III a venit drept o soluțiile la problemele care au apărut la momentul implementării Pachetului Energetic II, care separa activitatea de distribuție de cea de furnizare. S-a constat că cine era compania care furniza energia electrică sau gazele naturale era și deținătoarea rețelelor de transport. Astfel, multe gazoducte construite în Uniunea Europeană erau în proprietatea acelorași agenți economici care se ocupau și cu comerțul gazelor naturale. S-a creat situația în care întreprinderile care vindeau gazele naturale nu admiteau pe altcineva să comercializeze gazele naturale, deoarece controlau țevile de distribuție ale gazelor naturale. La acel moment, Federația Rusă a catalogat directivele Pachetului Energetic III ca fiind anti-Gazprom, dar nu este așa. Da, Gazpromul, în calitate de unul din cei mai mari furnizori de gaze naturale pe piața europeană a fost afectat. Dar este adevărat că o parte din furnizori abuzau de faptul că erau proprietari ale unor gazoducte și nu permiteau altor furnizori să livreze gazele naturale prin acestea sau aveau o politică exagerată a prețurilor. De aceea, s-a decis că trebuie să fie separați furnizorii de cei care se ocupă de transport. Cel mai important aspect al Pachetului Energetic III este faptul că s-a trecut de la etapa de furnizor și distribuitor la cea de transport. Este un lucru benefic pentru completivitatea pieții energetice ca fiecare să aibă posibilitatea de a încheia contracte de procurare în condițiile în care există mai multe oferte.

– Republica Moldova și-a asumat obligativitatea implementării Pachetului Energetic II, iar ulterior a trecut la Pachetul III atunci când a aderat la Comunitatea Energetică Europeană (CEE).

Puteți să ne explicați care sunt diferențele dintre aceste pachete energetice?

– Directivele europene din anul 2005 fac parte din Pachetul II, iar cele din anul 2009 reprezintă Pachetul III. Aceste instrumente funcționează împreună – cele din 2009 nu le anulează pe cele din 2005. Noile legi cu privire la energetică întrunesc atât prevederi ale Pachetului III, cât și ale Pachetului II. Un model de separare a transportatorului de furnizor constă în faptul cu furnizorul poate deține acțiuni și control asupra transportatorului, dar transportatorul nu poate să facă nici un pas fără reglementator, care poate să-i aprobe, inclusiv și managerul întreprinderii de transport, exact cum funcționează în sistemul bancar. În acest caz, operatorul trebuie să asculte de indicațiile reglementatorului și să facă ceea ce este necesar pentru piață, dar nu ce își dorește proprietarul. Dar pentru ca acest mecanism să funcționeze este necesar de consolidat independența reglementatorului. Pachetului Energetic III vine să consolideze independența reglementatorului – financiar, numiri-demiteri, retragerea licențelor etc. În Republica Moldova, toate aceste prevederi ale directivelor europene au fost transpuse în legislația primară. Logica tuturor pachetelor energetice ale UE este să formeze o piață energetică competitivă, bazată pe concurență. Totul a început de la faptul că cei care consumă energie electrică aveau un singur furnizor și acela fiind reglementat. Prin intermediul elaborării legislației la nivelul UE s-a început procesul de creare a mecanismelor instituționale care ar separa serviciile în domeniul energetic pentru a putea ajunge la o piață energetică competitivă în toată Europa.

– În acest context, puteți să ne explicați aspectele juridice ale Republicii Moldova cu UE în domeniul energetic?

– Statele care nu fac parte din UE, cum ar fi cele din Balcanii de Vest sau cele precum Republica Moldova și Georgia, sunt integrați în piața energetică comună a UE prin intermediul CEE. Republica Moldova este semnatară a Tratatului de aderare la Comunitatea Energetică, statul nostru asumându-și mai multe obligațiuni. În Acordul de Asociere se stabilește la general ce trebuie să facă Republica Moldova la capitolul energetic, toate detaliile referitore la acest domeniu fiind decise la nivelul organelor ierarhice ale CEE. Deciziile directivele și regulamentele europene pe care trebuie să adopte Republica Moldova sunt luate la reuniunile Consiliului Ministerial al Comunității Energetice la care participă ministrul Economiei care reprezintă Guvernului Republicii Moldova. Toate deciziile referitor la modul de implementare de către Republica Moldova a Acordului de Asociere în domeniul energetic sunt luate în cadrul procedurilor de lucru ale CEE.

– Pe lângă transpunerea directivelor europene în legislația națională este nevoie de implementarea acestor legi. Cum stăm la acest capitol?

– În domeniul energiei electrice și gazelor naturale noi am transpus în legislația națională prevederile Pachetului Energetic III. ANRE trebuie să elaboreze și să adopte cele mai multe acte normative la capitolul adoptării legislației secundare. O parte din aceste acte au fost deja adoptate, o altă parte sunt în proces de elaborare, iar altele constau în modificarea mai multor documente vechi. ANRE-ul încă nu a finalizat transpunerea legislației secundare, acest proces fiind într-o ușoară întârziere.

– Cum explicați această întârziere? Care este cauza?

– ANRE-ul nu are deficit de capacitate umană, cel puțin în contextul actual. Chiar dacă pe o anumită problemă nu are suficienți oameni competenți, ANRE-ul are independența și posibilitatea bugetară ca să-și poată contracta expertiză. În plus, instituția beneficiază de sprijin de consultanță și asistență tehnică externă pe cel puțin două filiere pe care eu le cunosc: de la secretariatul Comunității Energetice și de la Banca Mondială. ANRE beneficiază de sprijin tehnic anume pentru implementarea legislației secundare și nu este cazul să se afirme că instituția nu are capacitățile necesare. Blocajele principale în Republica Moldova, inclusiv în sectorul energetic, referitoare la legislație, schimbarea regulamentelor și elaborarea metodologii întotdeauna au ținut de voință politică.

– Unde anume intervine aspectul politic?

– În primul rând, aspectul politic constă în faptul că deja din 2014 există anumite suspiciuni că ANRE-ul este controlat complet politic. Controlul politic asupra ANRE-ului nu s-a văzut la nivel formal, dar s-a manifestat prin acțiuni, atunci când reglementatorul a luat niște decizii absolut misterioase, să le spunem așa. În mod special, aceasta se referă la tarif, dar și la alte aspecte cum ar fi legislația referitoare la energia regenerabilă. Eu încă nu am văzut o explicație plauzibilă de ce ANRE-ul nu execută prevederile legii cu privire la energia regenerabilă. Până la 1 aprilie trebuiau publicate tarifele de tip feed-in pentru energia regenerabilă, dar ele încă nu sunt făcute public nici până în ziua de azi. Nu cunosc care sunt cauzele, dar sunt absolut sigur că la nivelul specialiștilor, la nivelul tehnic al ANRE, deciziile au fost pregătite, fiind undeva pe masă, dar încă nu sunt aprobate.

– Există voință politică în sectorul energiei electrice și cel al gazelor naturale?

– În aceste sectoare sunt foarte multe nuanțe. Dacă vorbim de interesul nostru ca stat, atunci transpunerea legislației europene și integrarea Republicii Moldova pe piața energetică comună europeană va constitui rezolvarea mai multor probleme pe care le are Republica Moldova în domeniul energetic. Dar pentru aceasta nu este suficient să transpui legislația primară și cea secundară. Da, ANRE-ul poate fi criticat parțial că încă nu a elaborat și aprobat tot setul de acte normative preconizat, dar chiar dacă astăzi instituția ar finaliza procesul de transpunere a legislației secundare, pe piața energetică a Republicii Moldova situația nu s-ar schimba.

– Din ce cauză?

– Pentru că noi nu avem alternative, noi nu avem interconexiuni energetice. Deocamdată, Republica Moldova nu are de unde aduce din altă parte gaze naturale și energia electrică decât din sursele actuale. Din această cauză, statul nostru nu poate încheia altfel de contracte energetice decât cele pe care le are acum. Realizarea interconexiunilor este blocată, în mod special, la nivel infrastructural. Chiar dacă noi vom transpune legislația, întrebarea este cum vom aplica prevederile. Cum poți crea piața energetică dacă există doar un singur furnizor? Aici problemă este mai complexă și nu se referă doar la nivel de ANRE, care este reglementatorul pieții energetice din Republica Moldova. Aici, în mod special, este vorba de voință politică. Despre problema interconexiunilor se vorbește de mult, dar permanent se tărăgănează realizarea lor. În opinia mea, aceste întârzieri se fac în mod intenționat și deliberat. Eu nu am văzut nici un motiv convingător pentru ca în anul 2017, în momentul când deja exista finanțare asigurată din partea Uniunii Europene pentru interconexiunea gazelor naturale, construcția gazoductului Ungheni-Strășeni să fie transmisă Transgazului din România. Atunci, eu nu am văzut nici un motiv pentru asta și nu era nici o necesitate la acest capitol. S-a argumentat prin faptul că interconexiunea la gazele naturale din România va fi realizată mai repede dacă o va realiza Transgazul. Însă vedem că gazoductul încă nu a fost construit. Se creează impresia că se caută motive de tărăgănare. Constatăm mereu ezitări și întârzieri care, tind să cred, sunt, în mare parte, coordonate. Lucrurile sunt lăsate special să evolueze lent, ba chiar sunt încetinite. De ce părții române ar trebui să-i pese mai mult de situația din Republica Moldova în privința interconexiunilor energetice la Uniunea Europeană? Despre interconexiunile energetice se vorbește mult, dar practic se face puțin. Este clar că nu există motivare și asta însemnă că interconexiunile nu sunt o prioritate.

Descarcă publicația!

Sursa: IDIS Viitorul

In this article

Join the Conversation

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.