Ce trebuie să folosim în procesul de investiţii: analiza tehnică sau analiza fundamentală?

Ar trebui să cumpăr azi? Ce preţuri vor fi mâine, săptămâna viitoare, sau anul viitor? Ar trebui ca procesul de investiţii să fie mai uşor dacă am şti răspunsurile la aceste întrebări aparent simple?

Analiza fundamentală este declarată a fi temelia procesului de investiţii, fără de care investitorii sunt nepregătiţi în faţa impactului fluxului de ştiri, anunţurilor de câştiguri ale companiilor sau datelor macro-economice. Ideea de bază a analizei fundamentale este de a studia atât factorii cantitativi (ca ratele financiare, rata de distribuţie a dividendelor, raportul preţ/câştiguri – P/E etc.), cât şi calitativi (cum ar fi performanţa managementului, cota de piaţă, categoriile de produse, relaţiile comerciale cu clienţii şi furnizorii etc.) ai unei companii listate la bursă, factori care ajută în a decide cu privire la valoarea intrinsecă a companiei. Investitorii ar trebui să cumpere o companie care este subevaluată, adică preţul curent de piaţă este sub valoarea intrinsecă sau preţul ţintă. Ţintele de preţ sunt frecvent calculate de casele de brokeraj bazat în principal pe actualizarea câştigurilor nete viitoare sau fluxurilor de numerar disponibile. Investitorii ar trebui să folosească o strategie de tip „buy-and-hold” pe un orizont de timp de 12 luni.

Termenul „analiză tehnică“ sună complicat pentru o abordare primară în procesul de investiţii. Analiza tehnică este studiul acţiunii din pieţele financiare, în primul rând prin utilizarea graficelor, în scopul de a prognoza tendinţele viitoare ale preţurilor.

Rădăcinile analizei tehnice moderne de azi îşi au izvorul în teoria lui Dow, dezvoltată la sfârşitul secolului al XIX-lea de Charles Dow. Dow a publicat ideile sale într-o serie de editoriale scrise pentru Wall Street Journal. Dow a fost cel care a creat primii doi indici bursieri, (Dow Industrials şi Dow Transportation). Aceste rădăcini includ astfel de principii şi instrumente ca: preţurile evoluează în trenduri, ele încorporează toate informaţiile cunoscute, confirmare şi divergenţă, volumul oglindind mişcările de preţuri, nivele de suport şi rezistenţă, patern-uri de preţuri şi aşa mai departe.

Analiza tehnică a fost dezvoltată de-a lungul secolelor dintr-o poveste de citire a graficelor într-o stare în care sunt folosite multe şi diferite seturi de instrumente. Corpul de cunoştinţe al analizei tehnice a crescut rapid împrumutând de la alte discipline.

Puţină istorie

Interesul academic şi al investitorilor în analiza tehnică a început la sfârşitul anilor 1950. Studii anterioare au avut tendinţa să arate că analiza tehnică nu performează mai bine decât o strategie de tip „buy-and-hold” după ce costurile de tranzacţionare sunt contabilizate. Regimul predominant a fost „ipoteza pieţelor eficiente“ şi noţiunea de „pieţe aleatoare“. Pieţe eficiente înseamnă că a „bate piaţa“ este imposibil şi, prin urmare, analiza tehnică este inutilă. Cu toate acestea, de peste 20 de ani, a existat un număr tot mai mare de dovezi că analiza tehnică poate fi profitabilă.

Finanţele comportamentale (Behavioural Finance-BF) subliniază că pieţele sunt ineficiente. „Pieţele ineficiente/nealeatore“ oferă posibilitatea de a profita de pe urma lor. BF oferă baza teoretică pentru TA. O teorie academică robustă duce TA la un nou nivel. Credibilitatea în lumea externă se ridică. Se mută dincolo de a fi un instrument folosit de către traderi şi de unii investitori. TA este un instrument valabil, care poate identifica valoare în pieţele complexe, incerte şi nealeatore de astăzi.

Studiile recente arată că dezvoltarea în analiza tehnică este dominată de computere şi proceduri de testare riguroasă.

Elementul uman

Analiza tehnică se bazează pe o serie de convingeri. Preţul unei acţiuni reprezintă un consens. Este preţul la care o persoană este de acord să cumpere şi alta este de acord să vândă. Preţul la care un investitor este dispus să cumpere sau să vândă depinde în primul rând de aşteptările sale. În cazul în care se aşteaptă ca preţul acţiunii să crească, el va cumpăra; în cazul în care investitorul se aşteaptă ca preţul să scadă, el va vinde.

Viitorul poate fi găsit în trecut

Analiza tehnică este procesul de a analiza preţurile istorice ale unei acţiuni într-un efort de a determina preţurile probabile viitoare. Acest lucru se face prin compararea preţului curent al acţiunii (adică, aşteptările actuale) cu preţurile istorice comparabile, pentru a anticipa un rezultat rezonabil. Tehnicienii ar putea defini acest proces prin faptul că istoria se repetă sau ar trebui să învăţăm din trecut.

Avantajele utilizării analizei tehnice

Studiind acţiunea din pieţele financiare, analiza tehnică poate fi folosită în mod consistent pentru a reduce riscurile şi a îmbunătăţi profiturile investitorilor. Analiza tehnică poate îmbunătăţi şansele de a face investiţii profitabile.

Analiştii tehnici nu încearcă să stabilească valoarea intrinsecă a companiei, dar în schimb folosesc grafice şi alte seturi de instrumente pentru a identifica patern-uri care pot sugera tendinţele viitoare ale preţurilor.

În loc de o strategie de tip „buy-and-hold” pentru a investi, TA propune ca semnalul de cumpărare să se bazeze pe studierea graficului de preţ al acţiunii. Investitorii ar trebui să aibă strategii de tranzacţionare şi reguli de gestionare a banilor proprii.

Analiza tehnică permite investitorilor să-si schimbe orizontul de timp de analiză (pentru a avea o imagine pe termen lung, mediu şi scurt) prin schimbarea intervalului de timp al graficelor de preţ.

Căderile majore ale indicilor bursieri au venit de obicei după avertismente date de tehnicieni. Vânzările masive în pieţele de acţiuni la mijlocul anului 2008, de exemplu, au început după o jumătate de an de când Dow 30 stabilise un nou maxim (cel din octombrie 2007). Pe parcursul anului 2007, mulţi economişti au susţinut că problemele din sectorul imobiliar american nu ar fi avut un impact negativ asupra restului economiei sau pieţelor financiare. Studiul graficelor, cum ar fi trendul indicelui acţiunilor constructorilor de case şi al indicelui acţiunilor companiilor de retail, a spus totuşi o poveste foarte diferită.

Un studiu recent compară performanţa investiţională a fondurilor de „asset management” care folosesc analiza tehnică cu a celor care nu o folosesc. Studiul utilizează informaţiile obţinute direct de la manageri de portofoliu despre utilizarea analizei tehnice ca instrument principal de investiţii şi găseşte că randamentele, şi deci performanţa, sunt mai mari pentru fondurile care folosesc analiza tehnică, în special atunci când preţurile de piaţă sunt în scădere, şi fondurile folosind analiza tehnică furnizează un avantaj semnificativ investitorilor. Un alt studiu arată că un procent de 30%-40% dintre traderii intervievaţi de pe piaţa forex cred că analiza tehnică este un instrument important pentru a determina mişcarea cursurilor valutare pe orizonturi de timp mai scurte până la 6 luni.

Ca o concluzie, analiza tehnică joacă astăzi un rol important în deciziile de investiţii şi poate fi o metodă viabilă complementară analizei fundamentale.

Sursa: piatafinanciara.ro