Entităţile juridice off-shore oferă avantaje fiscale, comparativ cu alte entităţi juridice, companiilor care îşi stabilesc sediul social sau persoanelor fizice care îşi au rezidenţa pe teritoriul acestora. Scopul îl constituie atragerea companiilor în expansiune, atragerea de capital şi stimularea apariţiei de activităţi necesare asigurării echilibrului economic şi social. Facilitaţile fiscale utilizate în vederea îndeplinirii scopului urmărit sunt multiple: scutirea de impozit a veniturilor/profiturilor realizate sau aplicarea unor cote extrem de reduse.
O alta caracteristică esenţială o consituie protecţia prin lege a operaţiunilor financiare sau comerciale realizate de persoanele fizice sau juridice.
Avantajele fiscale legate de delocalizarea operaţiilor şi profiturilor din on-shore în off-shore sunt usor de înţeles. Profitând de legislaţia fiscală favorizantă a acestor state speciale, companiile off-shore şi implicit proprietarii lor pot obţine economii considerabile de la plata taxelor şi impozitelor datorate statului/statelor (sursa a veniturilor). Există însa şi alte tipuri de beneficii ce pot fi accesate în zonele off-shore:
- eliminarea controlului schimbului valutar – de regula, companiile off-shore îşi pot derula tranzacţiile financiare în orice valută şi-şi pot păstra rezervele financiare în orice monedă, fără o permisiune specială;
- lipsa obligativitatii tinerii evidentei contabile – multe parasiduri fiscale nu cer companiilor off-shore să ţină evidenţe contabile, ceea ce conduce la economii substanţiale;
- consideraţii legate de prestigiu – de multe ori, şi mai ales în economiile de tranziţie sau în curs de dezvoltare, o companie straină poate beneficia de termeni şi condiţii avantajoase decât o companie naţională autohtona. Prezenţa capitalului străin într-o societate naţională conduce la obţinerea unei mai bune imagini a acesteia, putând asigura în unele cazuri chiar si anumite scutiri de impozite si taxe.
În ceea ce priveşte centrele off-shore, în afara legislaţiei stabilite si a fiscalităţii avantajoase, alte posibile avantaje ale utilizarii acestor zone sunt:
- exploatarea posibilităţilor oferite de evoluţia sistemelor de tratate si acorduri fiscale internaţionale (asa numitul „treaty shopping”);
- utilizarea facilităţilor oferite de unele state privind neimpozitarea dobânzilor plătite nerezidenţilor şi protejarea activelor;
- utilizarea celor aproximativ 1500 de zone de comerţ liber din lume.
În vederea asigurării unui regim fiscal privilegiat, aceste entitati îşi adaptează mereu legislaţia fiscală în concordanţă cu evoluţia ei pe plan internaţional. Unele paradisuri fiscale dispun de acorduri fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor cu ţările industrializate.
Astfel, se urmăreşte asigurarea reducerilor impozitului aplicat în mod normal investiţiilor străine faţă de cel din ţările semnatare.
Paradisurile fiscale mai prezintă o serie de caracteristici, printre care:
- dezvoltarea unui sistem bancar lipsit de reglementari restrictive si constrângeri, care asigura rapiditatea operaţiunilor în interiorul şi în afara graniţelor;
- absenţa sau limitarea unui control asupra schimburilor valutare, cu excepţia operaţiunilor legate de devize străine;
- asigurarea unor mijloace de comunicare (telefon, conexiuni internet, servicii aeriene) la un înalt nivel funcţional.
Toate aceste caracteristici ale paradisurilor fiscale contribuie la crearea unui cadou propice dezvoltării operaţiunilor economice cu sau fără motivaţie fiscală, singura condiţie fiind compatibilitatea cu legislaţia acestor entităţi teritoriale.
