Ţin în mână o carte. Am luat-o pe vremea când eram hotărât să intru într-o franciză cu toate pânzele sus, neștiind nimic despre ce nișă aveam să aleg.
Se numește “Contractul de franciză”, o carte micuță și roșie scrisă de av. Mihaela Mocanu. O carte pe care ar fi trebuit să o citesc înainte de a începe să sun în toate părțile în căutarea francizei perfecte.
Mai multe despre cum era să pierd o anumită sumă de bani pe o franciză mai târziu, vreau să încep cu o definiție a acesteia.
Multa lume spune că o franciză este ideală dacă ești la prima afacere, pentru că ai ocazia să înveți foarte repede cum merge afacerea în care vrei să intri, tocmai din cauza că francizorul te va instrui.
Multe din magazinele pe care le vezi în mall-uri merg în sistem franciză, ele neaparținând aceluiași patron: McDonalds, Starbucks, Subway sau Zara.
Ce se întâmplă (pe scurt). Cineva dezvoltă o afacere pe cont propriu. Are o rețetă care o face să meargă. Are un brand pe care lumea îl recunoaște în localitatea în care s-a dezvoltat.
Pentru că acel patron să nu se apuce singur să dezvolte zeci sau sute de locații în toată țara (sau toată lumea), există acest mecanism al francizei. El își face reclamă pentru a recruta parteneri de afaceri care să îi cloneze magazinul în alte țări și orașe.
Din afară, totul pare la fel: culorile, brand-ul, tot. De fapt aceasta este și ideea, extinderea brand-ului la nivel național și internațional.
Partea interesantă este că francizorul își instruiește beneficiarul să facă lucrurile EXACT ca el. Îi pune pe tavă rețeta succesului, o rețetă dovedită, îl obligă chiar să o respecte pentru a-i asigura succesul, iar beneficiarul (adică tu) nu trebuie decât să te ții de treaba.
Sună simplu, nu-i așa? Eu am aflat că nu e așa și, deși nu am ajuns până la urmă să dețin o franciză, vreau să-ți spun câte ceva din ce am învățat încercând să am una cu bani puțini.
Prima capcană a unei francize este taxa. Dacă unele francize nu au taxă de intrare în rețea, altele pot avea taxe de sute de mii sau chiar milioane de dolari. Însă nu mărimea taxei contează ci beneficiile pe care ți le aduce (sau nu ți le aduce).
Acum mulți ani era cât pe ce să cumpăr o franciză cu taxă de intrare de peste 5000 de euro. De acei 5000 nu primeam decât puțin instructaj și posibilitatea de a cumpăra materiale de la ei.
Problema? Plăteam o grămadă de bani pentru nimic. Era vorba de o franciză de făcut curățenie și, după cum bine mi-au spus persoanele cărora le-am cerut ajutorul, aș fi aruncat banii pe fereastră.
Franciza respectivă nu avea în spate un know-how secret sau special, puteam să întreb pe oricine cu experiență în curățenie pentru a afla aceleași lucruri. În plus, brand-ul nu era unul cunoscut și, chiar dacă ar fi fost, nu ar fi contat prea mult. Puteam să îmi deschid liniștit propria firmă de curățenie de la zero, fără să intru în franciză, și aș fi economisit câteva mii de euro bune.
Una peste alta, dupa un an de zile, m-am uitat de curiozitate pe pagina acelei francize, taxa fiind scoasă în totalitate, semn că nimeni nu a vrut să o plătească.
Probabil că întrebarea pe care ți-o pui acum este: de ce ar plăti cineva o taxă de zeci sau sute de ori mai mare pentru a intra într-o franciza? Se știe că McDonalds sau StarBucks au taxe imense.
Sunt două mari motive: unul este brand-ul, celalalt este rețeta.
Toată lumea a auzit de McDonalds sau KFC și, dacă ești primul în orășelul tău care să o aducă, cu siguranță că vei atrage multa atenție. Asta nu înseamnă că afacerea va fi și profitabilă, însă brand-urile de genul acesta sunt cunoscute la nivel mondial.
Al doilea este rețeta sau rețetele. Nimeni nu știe ingredientele secrete care stau în spatele aripioarelor picante (la care și eu trag ca un copil la bomboane de fiecare dată când ajung prin preajma unui magazin). Deși nu vei afla rețeta nici dacă plătești taxa exorbitantă de intrare în rețea, prin sistemul lor vei putea și tu sa vinzi acele produse la exact aceeași calitate.
A doua franciză în care era să intru (care vindea niște gogoși foarte dulci și bune), avea niște topping-uri care veneau gata preparate din alta locație. Același sistem. Nu ți se spunea rețeta pentru a evita concurența neloială, însă puteai comanda topping-uri în ce cantități voiai tu.
Ce ne oprește să intrăm cu toții în francize de succes?
Probabil principalul impediment este locația. În mall-uri este foarte greu să intri, au liste de așteptare imense și trebuie să țină cont să nu existe deja magazine asemănătoare, pentru a menține un echilibru și o diversitate între magazine.
În plus, dacă nu ai relații strânse cu ei, celor din mall-uri le va fi ușor să dea pontul cuiva apropiat, care îți va lua negreșit locul și-și va deschide magazinul în locul tău. Am pățit asta când am vrut să-mi deschid franciza de gogoși în alt oraș decât Clujul. Partenerul meu din celălalt oraș m-a anunțat cu regret că cineva și-a deschis acolo la aproximativ un an după ce ne-am trecut pe lista.
Nu vreau să te descurajez când vine vorba de intrat într-o franciză însă trebuie să ții minte că o franciză NU e același lucru cu o slujbă. Concurența pe spații de primă mână este maximă iar PCR-ul (pile, cunoștințe, relații) este la putere.
De aceea recomand, ca de fiecare dată și cu scuzele de rigoare dacă te-am stresat prea mult, să îți începi o afacere online, pentru că îți va fi mult mai ușor.
Există francize pe Internet?
Deși pe Internet lucrurile se schimbă des și se pot replica ușor, există și francize pe Internet. Spre exemplu, Money Mailer este una din ele. Îți permite să îți deschizi propria companie de consultanță în marketing.
Cum numele nu este deloc cunoscut la noi, ieși mai bine dacă studiezi pe cont propriu și încerci să replici afacerea fără să intri în rețea. Desigur, dacă Internetul este ceva complet nou pentru tine și mai ai și bani, poate că nu e o idee prea rea. Vei absorbi cunoștințele mult mai rapid decât prin studiu individual și vei aplica o rețetă care s-a dovedit deja a fi de succes.
