Economiștii sunt mereu în căutarea unui model care se potrivește cel mai bine cu realitatea. Astfel avem neo-liberali, neo-clasici și alții neo, care caută mai mult sau mai puțin același lucru, un model economic de analiză care să funcționeze.
În fizică, Newton este unul din cele mai cunoscute personaje; mecanica sa clasică crede în absolute. În cazul în care acest lucru nu ne sună familiar, în limbajul economic sună astfel: “Această acțiune are un curs”, “Aceasta legătura este sigură “sau” acțiunea este în x bani “.
S-a încetat să se creadă în valori absolute, atunci când au venit două personaje care au schimbat totul. Unul este Albert Einstein cu teoria relativității, iar al doilea este de Max Planck cu mecanica cuantică. Un alt fizician mare care a contribuit la fel de mult a fost Erwin Schrödinger, care a dat o explicare fundamentală fizicii cuantice: există o relație dintre observator și experiment.
De fapt, cel mai cunoscut mod de a explica cuantica nu este prin Erwin Schrödinger, ci mai degrabă prin pisica lui. Să presupunem ca o pisică a fost pusă într-o cutie fără lumină și a fost hrănită pe o parte cu alimente otrăvite și de altă parte cu alimente normale. Până când nu deschidem cutia, nu știm dacă pisica este vie sau moartă. Ambele evenimente de acolo sunt o idee și într-adevăr, putem spune că pisica este vie și moartă în același timp. Din acest experiment rezultă două lucruri: primul este că rezultatul experimentului este prezentat numai atunci când există un observator și al doilea că, atâta timp cât observatorul nu deschide cutia toate evenimentele sunt posibile. Pentru cei cărora le place fizica, putem spune că electronul este undă și particulă, în același timp, și abia când se efectuează un experiment se observă că electronul are o formă sau alta.
Acest lucru este analog și în domeniul piețelor financiare. În primul rând se reține că nu există absolute, instrumentele financiare sunt descrise printr-o manieră neclară, totul depinde de modul în care sunt privite, ce acțiune se dorește a fi realizată sau cine o comite. Să presupunem că noi suntem cei care fac experimentul iar piața este pisica noastră. Nu se știe ce se întâmplă până când nu se face observația, piața este vie și moarta în același timp, nu se poate de determinat nimic. După ce se fac observații, deja poate fi definită starea, fiindcă suntem parte a experimentului, determinăm starea pieței.
În cazul în care nu există nici un observator, nu există economie și, la rândul său observatorul ca parte a economiei (care investește, care câștigă, care cheltuie), influențează piața. Dacă fiecare din noi ar fi un mic pachet de energie într-o raza de lumină, cum este piața financiară, noi tot am influența-o.
Noi toți urmărim într-un fel anume și suntem responsabili de acest lucru, noi toți influențăm piața financiară. Există multe moduri de a privi economia, foarte multe dintre ele sunt noi, foarte multe sunt studiate și multe altele în dezvoltare, trebuie de privit însă la ceea ce este în interiorul cutiei pentru a dezvolta alte moduri de gândire și de a realiza o mai bună înțelegere a ceea ce ne înconjoară.
Autor: Dionisie Comerzan
