82% din moldoveni au poliță de asigurare medicală, adică achită prima de asigurare obligatorie însănătate. Statul garantează, în baza poliței plătite, un pachet de servicii medicale, numit unic, pe care în fiecare an îl ajustează, însă moldoveanul ajunge foarte rar să îl acceseze doar cu polița medicală. De cele mai multe ori, pe lângă polița medicală, cetățeanul scoate bani din bugetul de familie ca să își rezolve problemele de sănătate. Face asta chiar dacă este disciplinat și mai întâi merge pe la medicul de familie pentru îndreptare la analize, consultații ale medicilor specialiști sau intervenții care necesită spitalizare.
Moldovenii, fără opțiuni de alegere a instituțiilor medicale
Pacientul moldovean scoate banii din bugetul de familie pentru a avea dreptul de a alege singur medicul de specialitate sau instituția medicală în care are încredere, de regulă acestea fiind private, așa că polița medicală rămâne doar o bucată de hârtie neutilizată.
Rezultatul acestui fenomen se poate citi din indicatorii statistici de sănătate, care exprimă creșteri semnificative a cazurilor noi și vechi de îmbolnăvire și a dublării numărului de decese ale mamelor și copiilor la naștere.
În aceste circumstanțe, paradoxal, dar moldovenii sunt nevoiți să plătească din propriul buzunar și pentru serviciile medicale garantate de stat în instituțiile medicale private care au voie să ofere gratuit servicii în baza poliței medicale pentru că sunt contractate de Compania Națională de Asigurări în Medicină!
În instituțiile private din Moldova, pacientul achită prețul întreg pentru un spectru foarte larg de servicii medicale, care în fond, îi sunt asigurate de stat. Se știe că doar un număr foarte mic de proceduri oferite de instituțiile medicale private sunt acoperite integral de polița medicală. Asta în timp ce în sistemele similare de sănătate, din statele lumii civilizate și chiar din fostul bloc comunist, la unitățile private primești serviciile asigurate doar achitând diferența de cost a instituției private pentru serviciul medical prestat și acoperirea financiară din polița medicală.
Concret, este vorba despre un mecanism care permite acoperirea costurilor tratamentului în medicina privată la nivelul tarifelor din instituțiile de sănătate publică și diferența de cost/plată dintre medicina privată și cea de stat, acoperită din bugetul personal al pacientului.
În Moldova, sunt numeroase cazurile când pacientul vine cu polița medicală la privat pentru un serviciu asigurat de stat și primește refuzul de a i se presta dacă acesta solicită să achite numai diferența de cost.
„Am trăit patru zile de poveste, dar am plătit pentru ceea ce e asigurat”
Cazul Margaretei Cibotaru, din Drochia este „clasic” pentru pacienții moldoveni care se reîntorc acasă și sunt decepționați de restricțiile din sistemul de sănătate local.
„Recent am avut nevoie de operație de înlăturare a pietrelor la vezica biliară. Am poliță medicală și am ales să îmi fac operația la medicul meu, pe care îl știu că-i bun. Am vrut să achit diferența de cost din ceea ce plătește CNAM-ul, dar mi s-a refuzat. Noroc că am banii făcuți peste hotare, am plătit toată suma pentru operație la casă.
Am primit cele mai bune servicii medicale de care am beneficiat vreodată. Deservire impecabilă, atenție și căldură din partea personalului medical, condiții hoteliere excelente – am stat singură în salonul cu televizor și bloc sanitar. Am trăit patru zile de poveste, îngrijită de personalul medical în care am investit încredere, dar am plătit pentru ceea ce e asigurat”.
Medicii din instituțiile medicale explică că nu au voie să perceapă diferența de cost de la pacienții asigurați, pentru că legislația moldovenească nu prevede un asemenea mecanism.
Plătesc dublu pentru un serviciu de sănătate asigurat
Practic, pacientul cu poliță de asigurare medicală obligatorie mai plătește o dată pentru un serviciu, care ar trebui să-i fie prestat. Cauza paradoxului este în legislația republicii care nu prevede achitarea diferenței de cost a instituției private pentru serviciul medical prestat și acoperirea financiară a tratamentului din polița medicală. Asta pentru că, în Moldova, coplata pentru serviciile private de sănătate nu este legalizată așa cum este în toată lumea civilizată.
Scuza, nerostită oficial, că în acest fel statul ar proteja sistemul public de sănătate stă la originea multor nemulțumiri, nejustificate de altfel, legate de obligativitatea achitării poliței de asigurare.
Libertatea pacientului de a opta pentru medici/instituții private, cu asumarea unor cheltuieli suplimentare pentru confort, medicamente și aparatură modernă, ar trebui să primeze în raționamentul legiuitorilor. Exemplul statelor unde coplata funcționează, ducând la progresul evident al sistemelor de sănătate naționale ar trebui să fie grăitor și să anuleze prejudecățile privind necesitatea protejării sistemului medical public pe care le au autoritățile din Republica Moldova.
