„Piața de capital în Republica Moldova nu a ieșit din faza incipientă și nu oferă populației și sectorului real suficiente instrumente de intermediere financiară” din spusele Ministrului Economiei, Valeriu Lazăr.
Piaţa de capital, deşi are o infrastructură creată din două burse (“Bursa de Valori a Moldovei” S.A. şi “Bursa de Valori Chișinău” S.A.), doi depozitari („Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare al Moldovei” S.A. şi „Depozitarul Central”S.A.), 10 registratori, 22 companii de brokeraj (11 companii de brokeraj bancare) şi 5 companii de estimare a valorilor mobiliare funcţionează slab şi nu corespunde standardului pieţei de capital occidentale. Doresc se remarc, că din două burse şi doi depozitari, doar Bursa de Valori a Moldovei şi Depozitarul Naţional de Valori Mobiliare activează.
În general, piaţa se caracterizează prin: volume mici de efectuare a operaţiunilor cu valorile mobiliare (din 2008 până în trimestrul II 2013 au avut loc tranzacţii in volum de cca. 2 271,15 mil. lei sau dacă raport la cursul valutar, 181,69 mil. dolari); dezvoltare slabă a bazei materiale (lipsa investiţiilor suficiente pentru crearea atât a bazei materiale a pieţei, cât şi a subsistemelor de asigurare a ei); lipsa instrumentelor financiare (pe piaţa bursieră se emit şi se tranzacţionează doar acţiuni iar emisiune de obligaţiunilor corporative au fost doar 3 precedente) şi grad înalt de riscuri (riscuri creditare, ale dobânzilor, riscul lichidităţii, valutar, legislativ).
În mare parte tranzacţiile care au loc la bursă, sunt tranzacţii de consolidare a pachetelor de acţiuni. Acest proces a început odată cu repartizarea bonurilor patrimoniale şi a procesului de privatizare din anii 90. Mie îmi place să numesc acest proces, proces de legalizare a acţiunilor, deoarece în anii 90, populaţiei i-a fost repartizate bonuri patrimoniale, dar nu au fost educaţi cum pot să le folosească, atunci în acel moment „băieţii deştepţi” au început un proces de barter, schimbând unele bunuri şi mijloace băneşti pe acţiuni. Normal că barterul nu a fost unul echitabil, populaţia primind o valoare mult mai joasă decât acţiunile deţinute. Din cauza unor conjuncturi legislative, aceste acţiuni n-au fost înregistrate pe noii acţionari, iar după schimbarea legislaţiei în domeniul pieţei de capital, procesul început mai înainte a ajuns la punctul final. Dar o tragedie mai mare reprezintă schemele de fraudare prin fondurile de investiţii, care peste o noapte au falimentat, lăsând populaţia fără acţiuni şi resurse financiare.
Corneliu Dodu, preşedintele BVM a declarat într-un articol: „Practic toate emisiunile de acţiuni care se fac în Republica Moldova sunt închise, într-un cerc restrâns de persoane, iar acestea nu se fac prin intermediul bursei, ceea ce limitează şi participarea altor potenţiali investitori. De exemplu, emisiile de acţiuni au înregistrat o majorare cu 63%, în primul trimestru din 2013 faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, iar emisiunile suplimentare de acţiuni, 16 la număr au totalizat 551 mil. de lei, ceea ce totuşi indică atragerea resurselor de pe piaţa de capital”.
Natan Garştea preşedinte al Agenţie de Rating şi Estimare „Estimator-VM” S.A. a declarat că „Economia Republicii Moldova este destul de mică, ori majoritatea companiilor sunt şi ele mici, iar cele mai multe dintre ele sunt orientate în special spre importul produselor, în condiţiile creşterii continue a remitenţelor, ceea ce nu implică listarea neapărată la bursă sau atragerea resurselor de pe piaţa de capital. Miza pentru acestea este creditul bancar. Însă la bursă, în mare parte, ar trebuie să se listeze companii din sectorul real, cum se face în statele dezvoltate. Iar în Republica Moldova sectorul real e slab dezvoltat, iar la bursă se listează în mare parte băncile comerciale moldoveneşti.”
Conform programului Ministerul Finanţelor „Managementul datoriei de stat pe termen mediu (2013-2015)”, “În perioada 2010- 2011, valorile mobiliare de stat emise pe piaţa primară au deţinut ponderea majoră în portofoliul datoriei de stat interne. În componenţa acestora intră valorile mobiliare de stat pe termen scurt (bonuri de trezorerie cu scadenţa 21, 91, 182 şi 364 zile), precum şi valorile mobiliare de stat pe termen mediu (obligaţiuni de stat pe termen de 2 ani şi obligaţiuni de stat plasate prin subscriere).
Valorile mobiliare de stat, chiar dacă sunt acceptate pentru tranzacţionare la bursă, oricum se tranzacţionează pe piaţa extrabursieră prin intermediul băncilor, care participă în calitate de dealeri primari. Ratele dobânzilor la valori mobiliare de stat sunt foarte mici, aproape de nivelul inflaţiei (pentru şapte luni ale anului 2013 rata medie ponderată a dobânzii la VMS comercializate prin licitaţii a constituit 4,94 % ( pe tipuri de VMS: 91 zile – 4,23%, 182 zile – 4,84%, 364 zile – 5,90%, 2 ani – 5,50 %), ceea ce este cu 1,82 puncte procentuale mai mică comparativ cu perioada analogică a anului 2012, iar inflaţia la 31.07.2013 de 4,3%), şi chiar dacă riscul de investiţie în aceste instrumente este zero, în afară de bănci nu se găsesc alţi investitori interesaţi. La data de 31.07.2013, Ministerul Finanţelor prin emisiuni de valori mobiliare de stat avea atrase datorii de pe piaţa internă de cca. 6 388,0 mil. lei.
Este planificat ca în perioada 2013-2015, ponderea datoriei de stat interne în total datorie de stat să fie de ≥ 20% şi un alt scop neprielnic pieţei valorilor mobiliare de stat: majorarea constantă a datoriei de stat, susţinută de evoluţia ascendentă a datoriei de stat externe, precum şi de majorarea în ritmuri mai lente a datoriei de stat interne. Astfel, finanţarea internă netă va fi în 2013 – 236,9 mil. lei, în 2014 – 189,6 mil. lei şi în 2015 – 171,1 mil. lei.
La momentul dat, CNPF în comun cu BNM urmează să elaboreze un mecanism unic de tranzacţionare a VMS pentru a stabili regulile pe piaţă pentru jucători, precum băncile din Republica Moldova. Astfel valorile mobiliare de stat de până la un an care circulă, vor fi pe piaţa secundară reglementată de BNM, iar cele cu termenul mai mare de un an pot fi tranzacţionate şi la Bursa de Valori, pentru care deja a fost elaborat un concept, ce urmează a fi aprobat şi implementat.
În contextul intrării în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital, actorii de pe piaţă, în rol principal băncile, speră să se schimbe multe lucruri, în condiţiile în care vechile reglementări limitau dezvoltarea pieţei şi existau mai multe bariere, care puneau piedici atât intermediarilor din piaţă, dar şi nemijlocit emitenţilor valorilor mobiliare.
În acest context Corneliu Dodu a declarat „Sper că din septembrie curent, odată cu intrarea în vigoare a noii legi cu privire la piaţa de capital lucrurile se vor îmbunătăţi, însă nu pot spune acest lucru cu certitudine, ci mai degrabă aş compara noua lege de capital cu nişte reguli de circulaţie rutieră foarte bune, dar inaplicabile. Dacă se merge cu automobile proaste pe drumuri foarte înguste şi deteriorate, nimic bun din asta nu va rezulta. Ba mai mult, activarea concomitentă a două legi de capital (legea veche şi legea nouă) pe o perioadă de un an şi jumătate va aduce doar nelinişte pe piaţă. În această perioadă vor fi elaborate de regulator noi acte normative care se vor referi la noua lege. Astfel legea va intra în vigoare, iar regulile de joc nu vor fi clare pentru participanţi, ceea ce nu va impulsiona dezvoltarea pieţei de capital. În acest context, într-o perioadă scurtă de timp ar trebui făcute clare regulile jocului. Iar regulatorul trebuie să ştie care este impactul măsurilor, înainte ca acestea să fie implementate. Principala regulă e să nu se facă rău pieţei”
Mulţi specialişti în domeniul pieţei de capital îşi pun speranţa în această nouă lege, dar mai există persoane care o văd ca un factor negativ pentru tânăra noastră piaţă.
„Oponenţii legii nu doresc să recunoască un lucru: legislaţia actuală este benefică doar unor operatori ai pieţei, deoarece obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să folosească serviciile acestora, şi respectiv, să le achite plăţile de rigoare. S-ar fi putut trece cu vederea peste aceste privilegii, dacă situaţia pe piaţa de capital nu ar fi catastrofală. Dar anume ele au pus pe brânci întreaga piaţă de capital. Legislaţia actuală există de peste 14 ani, iar piaţa a degradat constant în această perioadă. Emisiunile şi tranzacţiile pe piaţa de capital se mai efectuează doar din motivul că legislaţia, sub o formă sau alta, obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să le urmeze. În caz contrar, nimeni nu ar apela la astfel de mecanisme. Legea vine să excludă privilegiile de care dispun aceşti operatori. De aceea, ei au luptat activ împotriva ei.”
Autor: Dionisie Comerzan
