Revenirea la vechea metodologie de stabilire a prețurilor la produsele petroliere de către operatori a rezolvat problema, dar nu în întregime. Cei care activează pe tot lanțul valoric (producție, import și comercializarea) vor avea câmp de manevră. Ei își vor putea transfera profiturile în zona comerțului cu ridicata, iar comerțul cu amânuntul va rămâne plafonat. În acest sens, operatorii mici care activează doar pe lanțul cu amănuntul vor dispărea, susține într-un podcast IDIS Viitorul, expertul energetic de la aceiași instituție, Victor Parlicov.
Noua lege a produselor petroliere este o revenire la situația de până în 2016. Nu a făcut ANRE-ul modificarea din capul său. A fost schimbată legea că nu se va mai stabili prețul plafon dar se va stabili o marjă la profitabilitate.
Asta înseamnă ca după ce clasa politică a dat-o în bară în anul 2016 a revenit la vechea lege. A înțeles că stabilirea prețului plafon într-o piață concurențială este o cale greșită și nu un mecanism de reglementare. După ce s-a modificat legea și s-a revenit la situația din anul 2016 este u pas în direcția corectă, un pas spre liberalizarea pieței, iar responsabilitatea pentru prețuri și-o vor asuma operatorii. Dar asta nu este suficient. Ne amintim de ce în anul 2016 s-a schimbat legea – nu funcționa mecanismul concurențial. Aici este și cheia insuccesului pe piața produselor petroliere. Consiliul Concurenței nu și-a făcut treaba, iar prețurile la panou erau practic aceleași la toți operatorii. Consumatorul nu avea alegere. Existau toate semnele că era un acord anticoncurențial între operatori. În cazul în care exista concurența la panou problema dispărea. Consiliul Concurenței nu-și făcea treaba și deputații au decis transferarea responsabilităților pe umerii ANRE prin introducerea prețului plafon.
După revenirea la legea veche, Consiliul Concurenței trebuie să intre pe această piață și să vadă dacă operatorii nu stabilesc prețurile coordonat. Iar consumatorul trebuie să vadă corelația dintre piața internațională și prețurile de la panou.
La stabilirea prețurilor plafon consumatorii nu aveau capacitatea financiară să verifice din două în două săptămâni dacă ANRE a stabilit corect prețurile. Ba mai mult, au existat tot felul de show-uri care se făceau cu implicarea Ministerul Economiei care dădea în judecată ANRE și suspenda prețurile. Acest lucru demonstra că sistemul a intrat în criză. Nici ministerul nici ANRE nu vroia să-și asume responsabilitatea. Din anul 2016 când s-a modificat metodologia prețurile au fost relativ joase și se simțeau confortabil la stabilirea prețurilor plafon. Evident din anul 2018 când prețurile pe piața internațională au început să crească acest lucru trebuia să se reflecte la panou or, ANRE nu mai vroia să-și asume responsabilitatea să majoreze prețurile la panou cu 1,50 lei. Respectiv au încercat să inventeze tot felul de tertipuri.
Gradul de concentrare pe piața produselor este mult mai mic decât pe cea a zahărului sau a uleiului care la fel sunt piețe concurențiale. Problema este că pe piața produselor petroliere s-a hotărât să se intervină cu prețurile plafon, dar pe celelalte piețe prețurile plafon nu sunt stabilite. După modificarea legii în anul 2016 cât și acuma prețurile la produsele petroliere se reglementau prin plafonarea marjei de profit pe segmentul angro și cu amânuntul. Or, în prezent legea presupune plafonarea marjei de profit doar pe segmentul cu amănuntul. Acest lucru înseamnă că cei care activează pe tot lanțul valoric vor avea câmp de manevră. Ei își vor putea transfera profiturile în zona comerțului cu ridicata, iar comerțul cu amânuntul va fi plafonat. În acest sens operatorii mici care activează doar pe lanțul cu amănuntul vor dispărea.
Sursa: IDIS Viitorul
