Bursa de Valori din New York (engl. New York Stock Exchange – NYSE) îşi dispută primul loc în lume cu marea sa rivală, Bursa de Valori din Tokyo (TSE) lăsând mult în urmă bursele germane, cea din Londra şi cea de la Paris.
Celebra Bursă de pe Wall Street – NYSE – este nu numai nucleul financiar din lume, ci şi un simbol al bursei de valori contemporane; de altfel, ea este denumită şi The Big Board (Marea bursă) sau The Exchange (Bursa). După două secole de existenţă, NYSE apare ca una din instituţiile bursiere cele mai complexe şi mai riguros organizate, unde sunt reprezentate principalele categorii de agenţi de bursă, se regăsesc caracteristici ale unor sisteme de tranzacţii diferite, se îmbină tehnici tradiţionale cu sisteme computerizate de negociere, contractare şi executare a tranzacţiilor.
În esenţă, NYSE este o piaţă de acţiune, datorită faptului că negocierile au loc în mod deschis, prin strigări (engl., open outcry), între agenţii de bursă (în mod obligatoriu, membri ai NYSE), iar preţul se stabileşte prin confruntarea directă a ordinelor de vânzare şi cumpărare.
Totuşi, spre deosebire de Bursa de la Tokyo, care este o piaţă intermediară pură (firmele saitori lucrează exclusiv în contul terţilor), mecanismul tranzacţional de bursă de pe Wall Street implică atât prezenţa brokerilor, cât şi participarea comercianţilor de titluri.
Istorie
Originea NYSE se află în anul 1792, atunci când douăzeci şi patru curtieri s-au reunit pe Wall Street pentru a stabili între ei o piaţă pe care ei schimbau îndeosebi bonuri federale de tezaur. În 1815, douăzeci şi patru de valori se puteau negocia şi piaţa a căpătat amploare odată cu dezvoltarea căilor ferate şi a telegrafului. Statutul actual a fost adoptat în 1863 şi piaţa s-a modernizat rapid, cu mai multe zeci de ani avans faţă de pieţele europene. După crahul din 1929, piaţa şi autorităţile şi-au consolidate controlul, au îmbunătăţit reglementarea (anii 1930) şi informatizarea (anii 1950⁄1970). Anul 1975 a marcat o etapă importantă în sensul că el este momentul începerii dereglementării (pusă în aplicare de „May day”: liberalizarea curtajului şi posibilitatea pentru brokeri de a-şi deschide capitaluri la instituţii), care va fi urmată de marile pieţe bursiere europene în anii 1980.
NYSE se prezintă ca un sistem perfect operaţional, suplu şi riguros, care satisface ansamblul actorilor pieţei.
Organizare
NYSE este o organizaţie fără scop lucrativ condusă de un Consiliu de Administraţie (engl. Board of Directors) compus din douăzeci şi patru membri, prezidată de un Chairman, membru al bursei ales pentru un an, care este completat de un Executive Vice Chairman. Preşedintele, care nu poate să fie membru al bursei, este numit de Consiliul de administraţie şi deţine puteri foarte extinse. Consiliul de administraţie este compus, la egalitate, din reprezentanţi ai sectorului public şi din membri ai bursei sau afiliate acesteia.
Consiliul fixează politica bursei, stabileşte regulile de funcţionare, adoptă bugetul, deţine putere disciplinară asupra membrilor (amenzi, suspendări, excluderi), admite noi membri, decide admiterea sau radierea valorilor ca şi repartiţia acestora pe grupe de cotaţii. Preşedintele numeşte anumiţi funcţionari ai bursei, pregăteşte bugetul şi reprezintă NYSE pe lângă terţi şi, în special, în faţa puterii publice.
Sursa: V. Stoica, I. Corbu, I. Morariu – Sistemul bursier internaţional, Bucureşti: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006
