Alexandru Savva: Guvernul şi conducerea parlamentului a dat o palmă intriganţilor şi neglijenţii

Pe piața de capital a explodat o bombă. Între legile aprobate de Guvern prin angajarea răspunderii față de Parlament se regăsește un set de amendamente la Legea privind piața de capital. Acestea prevăd că funcția de depozitar central pentru valori mobiliare ale companiilor ne-financiare va fi deținută de … Ministerul Justiției.

Știrea pare incredibilă, dar este cît se poate de adevărată: proiectul amendamentelor a fost publicat în Monitorul Oficial din 21 iulie 2014.

La cîteva zile de la eveniment, operatorii de pe piață nu-și pot veni în fire. Toți se întreabă cum este posibil așa ceva! Și nu se opresc în a critica Guvernul „pentru această eroare gravă”.

Într-adevăr, Ministerul justiției în calitate de depozitar central este un non-sens. A cere Ministerului justiției să facă operațiunile pe care le face depozitarul central – depozitare, clearing și decontări de valori mobiliare; a admite că ministerul justiției este un element de infrastructură a pieței, care interacționează cu burse de valori, brokeri, emitenți de valori mobiliare, investitori; a permite ministerului să cumpere, vîndă, împrumute, gajeze valori mobiliare, și nu doar ca un simplu operator, ci ca un element ce se află în mijlocul tuturor operatorilor; a transforma ministerul într-o sistemă de transfer pentru valorilor mobiliare, similară SAPI-ului pentru mijloace bănești – este o anomalie.

Totuși, adoptarea amendamentelor de către Guvern și desemnarea unui minister pe rol de depozitar central a fost, dacă doriți, firească și inevitabilă. Altfel nu putea fi. Pentru a înțelege acesta, trebuie să vedem cum au evoluat lucrurile și de ce Guvernul a fost impus de conjunctura creată să adopte amendamentele.

– S-a afirmat că Guvernul prea repde, subit și fără nici o pregătire a recurs la acest pas. Incorect. Istoria începe în 2007-2009, cînd autoritățile au declarat – și au oficializat acest lucru în mai multe documente interne, dar și în angajamente față de unui parteneri externi – că doresc o nouă Lege a pieței de capital, ajustată la directivele UE. Era de la sine înțeles, că noua lege va prelua mecanismul, infrastructura și regulile piețelor din statele membre ale UE. Implicit, va ajusta modelul de evidență a valorilor mobiliare și va crea un depozitar central autentic.

– În 2011 Parlamentul adoptă o Strategie de dezvoltare a pieței financiare nebancare, prin care statul își propune să asigure „formarea structurii moderne a depozitarului, inclusiv preluarea funcţiei de ţinere a registrelor (a se vedea pct.3.4 din Planul de acțiuni al Strategiei).

– Începînd cu 2010 proiectul noii Legi a pieței de capital este purtat prin birourile diferitor instituții de stat. Și abia în 2012, cînd a venit perioada de a raporta cum sunt realizate angajamentele anterioare, legea este votată de Parlament, dar într-o formulă trunchiată: modelul de evidență a valorilor mobiliare nu este modificat și un depozitar central autentic nu este creat. Pentru a debloca relațiile cu partenerii externi și a-și acoperi angajamentele nerealizate, autoritățile promit să revină în curînd la acest subiect. Se încheie noi acorduri, prin care statul își asumă același angajament de a reforma modelul de evidență a valorilor mobiliare și a integrară această funcție în depozitarul central.

– Expira alți doi ani. În 2014 se ajunge la etapa limită, cînd trebuie de arătat cum s-a implementat reforma. Părțile implicate cad din nou în gaura unor discuții interminabile, filosofînd dacă este necesar depozitarul central sau nu, dacă nu este prea devreme, dacă nu vor fi afectați cei 11 registratori existenți, dacă noul model poate fi aplicat pe o piață post-privatizare ca cea din Moldova, dacă noul model nu va distruge piața de capital locală, dacă depozitarul nu este cumva un monopol etc.

Apropo, preluările abuzive ale acțiunilor mai multor companii financiare din acești 2 ani au arătat clar disfuncțiile și riscurile pe care le implică modelul existent de ținere a evidenței valorilor mobiliare. Dacă noua Lege a pieței de capital ar fi fost ceva mai rapid și dacă pînă în 2012 ar fi fost implementat un nou model de ținere a evidenței valorilor mobiliare, prin intermediul depozitarului central, atunci nu este exclusă că preluările abuzive nu ar fi avut loc.

În fine, în iunie/iulie 2014 este semnat și ratificat Acordul de asociere RM-UE, prin care Moldova, la cel mai înalt nivel posibil, se angajează să preia acquis-ul comunitar, implicit cel din domeniul pieței de capital.

Se pare că nu mai este nici o posibilitate de a bloca reforma modelul de ținere a evidenței valorilor mobiliare. Dar nu. În ultimele zile a sesiunii parlamentare, pe pagina Parlamentului apare un proiect de amendamente la Legea pieței de capital, din nou – trunchiat, care la fel ca în 2012, menține situația existentă și refuză crearea unui depozitar central.
Probabil situația descrisă mai sus este valabilă nu doar pentru amendamentele la Legea pieței de capital, ci și în privința celorlalte proiecte de legi aprobate de Guvern.

Autoritățile de resort și unui funcționari au neglijat orice posibile consecințe, cu speranța că se va trece peste angajamentele asumate și fără a iniția reformele în privința evidenței valorilor mobiliare și depozitarului central. S-a sperat probabil, că prin tertipuri, intrigi și argumente false reformele vor fi din nou blocate.

În conjunctura creată, Guvernul și conducerea Parlamentului nu aveau o altă soluție decît să preia inițiativa și, prin angajarea răspunderii, să aprobe setul de legi blocate în Parlament. Ca diplomați de carieră, președintele Parlamentului Corman și prim-ministrul Leancă nu pot să nu înțelegea că consecințele neexecutării unor acorduri internaționale.

Este adevărat, că delegarea funcției de depozitar central către Ministerul justiției este o eroare. Dar ea este pe deplin explicabilă și se trage din aceeași atitudine ignorantă din ultimii ani la elaborarea amendamentelor la Legea pieței de capital. Crearea depozitarului central era privită nu ca măsură necesară pieței, dar de pe poziția „ce voi avea eu din aceasta”. Părțile implicate au tot adus învinuiri că se dorește monopolizarea pieței, cu introducerea companiei X și excluderea companiei Y, că va fi preluat business-ul registratorilor, că societățile pe acțiuni vor fi în pericol, încît situația s-a tensionat la maximum.

Să ne imaginăm ce avea în față Guvernul pe 21 iulie: 1) angajamente internaționale nerealizate și 2) situație tensionată de învinuiri și isterii cu preluări de business și monopolizare. Timp pentru o evaluare obiectivă nu este. Ce putea face Guvernul decît să aplice metoda nodului gordian, să se distanțeze de gălăgia și agitația creată, și să desemneze Ministerul justiției în calitate de depozitar?! Decizia este greșită, dar firească. Guvernul și Ministerul justiției nu știu și nici nu trebuie să știe ce face un depozitar central, și ce ar însemna clearing, settlement, netting, matching, DVP, FoP, livrare brută, custodie, reconciliere și altele de acest fel. Dar din nou, în momentul în care alții nu-și fac temele, a intervenit Guvernul.

Prin angajarea răspunderii, Guvernul și conducerea Parlamentului au dat o palmă – dar una zdravănă, zgomotoasă și care s-a lipit bine – intriganților, neglijenței și ignoranței.

Este evident că autoritățile sunt obligate să revadă amendamentele la Legea pieței de capital și să anuleze delegarea funcției de depozitar central către Ministerul justiției. Dar cele întîmplate sunt importante pentru piață, deoarece aduc în evidență întrebările cunoscute:

– dacă în toate statele există depozitar central, care și-a demonstrat eficiența, de ce se refuză crearea unui depozitar central autentic în Moldova?

– dacă toate țările post-sovietice, trecute prin privatizări în masă, s-au dezis de funcția de registrator, de ce noi insistăm în menținerea ei?

– dacă sistemele de tranzacționare și decontări ale burselor și depozitarilor permit operațiuni la distanță, efectuate repede și eficient, de ce în Moldova se menține un model greoi, care durează zile și implică vizite și flux documentar?

– dacă paracticile internaționale pun la dispoziție un model eficient și optim de reglementare a pieței de capital, de ce în Moldova se menține un model primitiv, care se pretinde că ar corespunde situaței din țară?

Rămîne să sperăm că palma primită îi va trezi pe cei implicați. Și aceștia vor recunoaște propriile greșeli, dar nu se vor limita la criticile aduse „erorii grave comise de Guvern”.

Alexandru Savva / financiar.md

In this article


Join the Conversation

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.